Deputatul Daniel Buda reprezintă de câţiva ani o interfaţă de anvergură a Clujului la Bucureşti. Indiferent că s-a preocupat de interesele Partidului Democrat-Liberal sau de realizarea unui lobby politic Clujului, Buda a fost de cele mai multe ori „cel trimis" să rezolve, să negocieze sau să atace.

Interesant este faptul că Buda nu a insistat niciodată pentru vreo funcţie administrativă vizibilă, preferând să joace cărţile sub masă. Acest politician, foarte tânăr pentru anvergura politică pe care a dobândit-o, conduce de fapt discreţionar politica portocalie someşană.

Acest guzgan portocaliu, maestru al tuturor combinaţiilor politice din Cluj, este tipul de politician 2.0 care îşi instruieşte colegii de partid să urmeze principii pragmatice, şi nu ideologice în iniţiativele lor.

Daniel Buda, preşedintele Comisiei Juridice din Camera Deputaţilor, este un politician descoperit şi dezvoltat de premierul Boc. Strateg de penumbră, de "semiculise", tânărul Buda a reuşit încet, încet să-şi execute toţi duşmanii, reuşind să-l izoleze pe Alin Tişe, cucerind lejer conducerea PDL Cluj.

Se tot afirmă prin organizaţia judeţeană PDL Cluj că preşedintele Buda ar fi o persoană extrem de serioasă, că ar trebui să aibă, după criteriile stabilite de PDL-iştii clujeni, puritatea Mariei şi perfecţiunea lui David sculptat de Michelangelo, că ideile principale ce ghidează activitatea deputatului în politică ar fi tranziţia de la elite de tip clientelar la elite de tip meritocratic şi lista pupincurismelor ar putea continua.

Zilele trecute am analizat câteva informaţii mai vechi despre „activitatea politică" a simpaticului Buda şi trebuie să recunosc că puţini politicieni beneficiază de un dosar de presă atât de consistent ca cel al domnului Buda.

Mulţi ziarişti au fost firesc preocupaţi de natura veniturilor substanţiale ale familiei Buda, care în doar câ