Fostul părculeţ din faţa Universităţii, loc căruia până de curând îi spuneam „La coada calului”, a început să semene din ce în ce mai mult cu un Pompei autohton. Mai întâi, la sfârşitul anului trecut, acolo a fost descoperită o necropolă medievală, un cimitir vechi de câteva sute de ani, în care-şi dormeau somnul de veci aproape 100 de locuitori ai Bucureştiului de altădată. De curând, din pământul răvăşit al şantierului viitoarei parcări, arheologii au început să aducă la lumina zilei vestigiile Mănăstirii „Sfântul Sava”, vechi lăcaş monahic, deosebit de important pentru istoria Capitalei.
Ce este acum acolo? Utilaje şi muncitori, care au săvârşit deja faza muncii brute de decopertare a asfaltului modern. Imediat după ce nivelul contemporan, cel de sub picioarele noastre, a rămas în urmă, „aventura” a fost preluată de uneltele fine ale arheologilor. Cum arată „Pompeiul” din faţa Universităţii? Ca un labirint de tranşee, unele adânci de câţiva metri, care coboară până la rădăcina unor ziduri groase din cărămidă. Ziduri care păstrează şi acum urmele unor bolţi şi firide vechi, construite solid, ca să reziste zeci şi sute de ani. Ghid prin acest labirint vechi de secole ne-a fost tânărul cercetător Andrei Măgureanu, de la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”.
El ne-a relatat că, în această fază, săpăturile au adus la lumină atât vestigiile bisericii Mănăstirii „Sfântul Sava”, cât şi ale altor edificii care făceau parte cândva din vechiul aşezământ monahic. „Până acum am adus la zi cam o treime din biserică, de-a lungul ei, de la altar, naos, pronaos, până la naos şi pridvor. Restul este încă îngropat sub trotuarul pe care circulă pietonii şi sub asfaltul bulevardului. Cronologic vorbind, aici a existat, mai întâi, biserica veche, construită cândva, pe la sfârşitul secolului al XVI-lea, de un anume Andronache Pârcălabul. Am identificat
