Sindicaliştii, adevăraţii autori ai proiectului de Cod înregistrat de Uniunea Social-Liberală (USL) la Senat, susţin că puţinele deosebiri dintre legea Executivului şi cea a Opoziţiei sunt de importanţă capitală

Opoziţia a fost acuzată că a copiat în proporţie de 80% Codul Muncii elaborat de Guvern şi apoi l-a pus în propriul proiect de lege, pe care l-a înregistrat la Senat. Imediat, liderii sindicali s-au grăbit să risipească toată „confuzia" creată prin compararea „cuvânt cu cuvânt" a celor două Coduri. Ei susţin că o asemănare în proporţie de 80% nu înseamnă că este vorba de „copy paste" sau că legea cabinetului Emil Boc e bună. Importante sunt cele 20 de procente care fac diferenţa între cele două proiecte, adică 15 articole de lege prin care Guvernul „limitează democraţia de pe piaţa muncii din România", spun cele cinci confederaţii. Şi, din astea, 10 puncte sunt defintiv ireconciliable, completează sindicaliştii.

Paternitatea Codului

Faptul că sindicaliştii sunt cei care s-au grăbit să dea explicaţii pe „plagiatul" Codului este bizar doar la prima vedere. În realitate, asta nu trebuie să surprindă pe nimeni, întrucât adevăraţii autori ai proiectului înregistrat pe 1 martie, la Senat, de către alianţa PSD şi PNL, sunt sindicaliştii.

Ei au luat varianta iniţială de proiect a Guvernului şi au intervenit asupra articolelor pe care nu le acceptă. În timp, numărul modificărilor pe care le-au respins s-a tot redus, aşa cum şi Executivul a mai îmblânzit pe alocuri prevederile iniţiale. Puterea, de exemplu, şi-a amendat luni propriul Cod, pe un articol foarte discutat - posibilitatea firmei de a face angajări imediat după concedierile colective. Guvernul a revenit şi a păstrat interdicţia, dar pe un interval mult mai scurt decât spune Codul în vigoare - în loc de nouă luni, termenul a coborât la 45 de zile.

Această dinamică ţine de ritualul