Apele încep să se limpezească în privinţa Libiei. Mai nou, ministrul de externe al Statelor (teoretic) Unite Europene – a se citi Uniunea Europeană -, inconfundabila doamnă Catherine Ashton, a făcut o declaraţie cu tâlc: “Trebuie să fim pregătiţi pentru a spori asistenţa noastră pentru populaţia libiană.

Am cerut structurilor mele să studieze, pe baza unei planificări prudente, un posibil angajament al Politicii Comune de Securitate şi Apărare a Uniunii Europene/Europa apărării, pentru a susţine eforturile actuale de evacuare şi pe cele umanitare.”

Asta a anunţat doamna Ashton, şefa diplomaţiei U.E., pe 9 martie a.c., de la tribuna Parlamentului european. Deloc întâmplător, distinsa diplomată a mai precizat: “Ca întotdeauana, când este vorba de opţiuni vizând Politica Externă şi de Securitate Comună a Uniunii Europene, acestea trebuie analizate cu prudenţă. Şi noi avem nevoie de răspunsuri adecvate, clare, în chestiunea mandatului, resurselor şi obiectivelor.”

În traducere liberă, ştiu ce spun, dar nu vă spun…mai multe.

În mod neoficial, jurnaliştii acreditaţi la Strasbourg au fost informaţi, verbal, că printre opţiunile avute în vedere, în acest cadru al “planificării prudente”, se numără şi o supraveghere maritimă sporită, “numai dacă va fi necesară.” Discuţia privind posibila instituire a unei zone de interdicţie a zborurilor în spaţiul aerian libian a fost elegant pasată…“altor instituţii”- a se citi NATO şi Liga Arabă.

Ca şi cum războiul civil din Libia ar fi deja depăşit, diplomata Ashton a afirmat senină:“Noi dorim, de asemenea, să reflectăm la ipotezele de lucru după încetarea crizei, cu mijloace de asistenţă pentru reforma sectorului de securitate, pentru a contribui astfel la edificarea, în cadrul unui stat de drept, a noilor instrumente şi instituţii de securitate.”

De altfel, joi 10 martie a.c., de la o