Chiar dacă aţi renunţat la ziare, chiar dacă nu mai vedeţi ca altădată, chiar dacă nu mai credeţi nimic şi nu mai creditaţi pe nimeni, citiţi-mă azi.
S-ar putea să nu mai aveţi ocazia. Chiar dacă n-aveţi chef, chiar dacă nu vă plac, chiar dacă v-aţi făcut alt program, citiţi-mă azi. Chiar dacă aţi renunţat la ziare, chiar dacă nu mai vedeţi ca altădată, chiar dacă nu mai credeţi nimic şi nu mai creditaţi pe nimeni, citiţi-mă azi. S-ar putea să nu mai aveţi ocazia. E ultima sâmbătă dinainte de 19 martie, ziua când, se ştie deja, planeta va suferi din cauza perigeului lunar. Dacă spaimele părerologilor îmbătaţi de euforia catastrofei se vor adeveri, „Adevărul" nu va mai apărea sâmbăta viitoare, ceea ce le va aduce o economie de câteva idei şi câteva mii de semne colegilor mei de pagină. Ce-i drept, prognosticienii încă nu s-au hotărât asupra metodei de persecuţie - cutremur, erupţie vulcanică, alunecare de teren -, dar un lucru e sigur: lumea va trece printr-o şifonare cosmică. Nimic nu va mai fi cum a fost. Adâncimea pagubelor e sugerată, printre altele, şi de coincidenţele numerice.
Ziua fatală va fi ziua de 19. Precedenta dată a perigeului lunar a fost consemnată cu 19 ani în urmă. Mai precis, în 1992, an a cărui primă pereche de cifre e tot 19. Specialiştii anunţă deja că nu vom dormi în noaptea cu pricina. Nu cu mult timp în urmă, alţi specialişti, de data asta în religie, tocmai vestiseră lumii că Dumnezeu a avut o soţie. Cum să nu-i stimezi pe specialişti? Cum să nu-ţi scoţi pălăria în faţa lor?
Fataliştii de profesie se grăbesc deja să-şi prostească semenii. Unii şi-au amintit că tsunami-ul din Indonezia (2005) s-a produs cu exact două săptămâni înaintea perigeului. (Iată o veste bună, de care emisarii ei nu sunt conştienţi: dacă aşa stau lucrurile, înseamnă că am depăşit momentul critic, căci ziua de cumpănă ar fi trebuit să fie 5 martie.) Al