Reactia lui Dan Voiculescu la aflarea oficializarii a ceea ce el stia deja, si anume ca a colaborat cu Securitatea, construieste un moment de respiro pentru partenerii din PNL, treziti intr-o situatie stingheritoare. Asta daca au un dram de minte si sesizeaza oportunitatea de-a iesi elegant din combinatie.
In ciuda opiniilor liberalilor afiliati la linia antonesciana, ca verdictul n-ar conta din punct de vedere politic, deoarece alianta este intre partide, nu intre persoane, iar tara are alte urgente decat analiza unor situatii petrecute cu multi ani in urma, sunt intr-o postura teribil de ingrata.
Insa au timp berechet s-o repare pana cand se va consuma povestea contestarii la CEDO a verdictului instantei supreme. Care se va transa prost pentru presedintele de onoare al conservatorilor, asta daca nu cumva Curtea Europeana capata pana la introducerea actiunii, lucru imposibil, puteri de instanta de recurs. La cum functioneaza CEDO acum, Voiculescu are sanse daca demonstreaza ca i s-a incalcat un drept fundamental, sau nu a avut parte de un proces echitabil.
Nu e cazul. De altfel, e si nerusinata ideea de a se adresa unei instante care vegheaza la respectarea drepturilor omului cand stie ca si-a turnat rudele unei institutii a represiunii.
Dar ce, il banuiam cumva de moralitate? Unde mai pui ca povestea s-ar putea repercuta negativ asupra Romaniei. Analizand dosarul, judecatorii europeni vor constata la un moment dat ca partea cu rudele a fost casata de instantele romanesti, pe motiv ca partile vatamate n-au suferit nicio vatamare, iar sintagma "colaborator cu Securitatea ca politie politica" a fost scoasa din Legea Ticu.
Si chiar daca nu vor putea sa instrumenteze cauza, magistratii vor putea pune niste intrebari unor prieteni din politica mare, care vor arata cu degetul spre Bucuresti, unde Dan Voiculescu e
