Multe dintre realizările tehnologice ale „Epocii de Aur" au fost bazate pe furtul de tehnologie din Occident.

Prin deceniul şapte al secolului trecut a avut loc o mare şedinţă a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. (celebrul CEPEX). O şedinţă strict secretă în cadrul căreia se făcea bilanţul unei acţiuni de anvergură, iniţiată şi condusă de „cel mai iubit fiu al poporului român", tovarăşul Nicolae Ceauşescu: se analiza „rodul" activităţii ministerelor, dar şi a celor 300 de agenţi secreţi trimişi peste hotare, în ţă-rile cele mai dezvoltate - Germania, Japonia, Anglia, Franţa şi, desigur, SUA - cu sarcini pre-cise de a fura tehnologii de vârf, care aveau apoi să fie transpuse în România. Astfel că, graţie lui Mihai Ioan Pacepa, spionul care a condus DIE şi apoi a „defectat" prin refugiul său în SUA, dar care, alături de Nicolae Ceauşescu, a coordonat, mai mulţi ani, a acestă acţiune de spionaj, aflăm nişte amănunte de, vorba românului, „te doare capul".

Nicolae Ceauşescu a încercat să adoarmă conştiinţa celor din CEPEX. El afirma cu nonşalanţă că, din punct de vedere etic, nu trebuie să-şi facă scupule, căci nu este vorba decât de însuşirea unor produse realizate de prole-tarii lumii, dar de ale căror bene-ficii profită mari exploa-tatori capitalişti. Deci, în concepţia lui Ceauşescu nu se făcea decât o translaţie, pe care, desigur, proletarii ţărilor avan-sate nu pot decât s-o salute.

Apoi s-au făcut referiri concrete la ceea ce s-a furat până atunci: instalaţia automată de poli-stiren de la Borzeşti, o fabrică de poliuretan şi piele sintetică de la Iaşi, una de melamină de la Braşov, alta pentru filme şi hârtie fotografică la Târgu-Mureş, cea pentru explozibili plastici din oraşul Victoria, întreprinderi de antibiotice la Iaşi şi Bucureşti etc.

Cinste murdară

Dar şi în metalurgie, raporta ministrul de resort, bilanţul