● România nu mai e de mult grânarul Europei. De unde grâne, dacă ţăranii au pierit, iar ogoarele s-au pârlogit? De vreun an însă, ţara mămăligii a devenit "bananierul" Bătrânului Continent. Asta da izbândă a capitalismului trăşuchiat ce s-a aciuat pe râpele mioritice! Vasăzică, în loc de cereale ori de legume neaoşe, noi exportăm... banane. La urma urmei, până când să ne-ascundem statutul de colonie, de ţară bananieră? Odată şi-odată trebuia să ne asumăm public condiţia de stat căzut din copac. "Dracul în curu’ prostului zace", scrie Creangă, dar să-l ducă mintea la aşa ceva nu-l credeam în stare pe nătăntolul Europei. Parol!
● "Şi mai-marii lui, văzându-l că şi-a făcut datoria de ostaş, l-au slobozit din oaste, cu arme cu tot, să se ducă unde-a vrea, dându-i şi două carboave de cheltuială". Asemenea lui Ivan Turbincă, eroul humuleşteanului, pensionarii militari din urmă s-au ales nu cu mai mult de două "carboave" la dezcazarmare. Din păcate, ei nu vor avea norocul rusului, să-i întâlnească în drum pe Dumnezeu şi pe Sfântul Petru. Singura lor consolare e să-i găsească pe Băsezeu şi pe Sfântul Emil, să-i bage în "turbincă" şi să-i "ardă" cu palcele până "le-o crăpa pielea şi-o scoate incul" din dânşii. Să-i înveţe minte pentru scurtarea pensiilor şi a vieţii, că altceva nu le-a mai rămas cătanelor lăsate la vatră.
n Iţit la poarta Raiului, Ivan Turbincă îl întreabă pe Sfântul Petru:
"– Tabacioc este?
– Nu-i.
– Votchi este?
– Nu-i.
– Femei sunt?
– Ba.
– Lăutari sunt?
– Nu-s, Ivane, ce mă tot cihăieşti de cap?
– Dar unde se găsesc de aceste?
– La Iad, Ivane, nu aici.
– Măi! Dar ce sărăcie lucie pe aici, pe la Raiu!", spuse Ivan şi o coti înspre Iad şi trase un guleaiu cât îl ţinură poftele, cu tabacioc, votchi, femei uşoare şi lăutari.
Ptiu, drace, dar tare mai seamănă iadul ăsta cu ca
