Despre tragedia deportării populaţiei evreieşti din nordul Moldovei (1941–1943) şi viaţa în ghetoul din localitatea Djurin, subiect al unor zguduitoare mărturii scrise şi publicate de dna dr. Miriam Korber-Bercovici, puteţi citi în rubrica „Jurnal de junale“, sub semnătura dlui dr. Mihail Mihailide. (...)

Mulţi dintre colegii săi de la Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului, dar şi de la Spitalul Fundeni îşi amintesc de dna dr. Miriam Korber-Bercovici ca despre un foarte bun specialist pediatru. Cât şi de faptul că era adorată de micuţii săi pacienţi, unii cu boli grave şi prognostic rezervat. Absolventă a Facultăţii de Pediatrie din Bucureşti (1950), cercetător ştiinţific la Institutul mai înainte amintit, medic primar (1959), cadru didactic universitar, apoi, din 1961 până la pensionare, membru al colectivului Clinicii de Pediatrie a Spitalului Fundeni – unde îşi trece şi doctoratul în ştiinţe medicale cu teza „Boala Hodgkin şi limfoamele nehodgkiniene la copil“ – dsa este şi autoarea sau coautoarea unor comunicări pe teme de specialitate, susţinute la reuniuni interne sau internaţionale, ori a câtorva lucrări publicate, precum volumul „Reumatismul infantil“ (Ed. Academiei, 1962). Am reprodus aceste date1, care onorează un bogat CV profesional, deoarece, pentru cititorul zguduitoarei sale mărturii – „Jurnal de ghetou – Djurin, Transnistria, 1941–1943“ (Ed. Kriterion, Bucureşti, 1995) –, ar putea fi greu de înţeles cum suferinţe de neimaginat, îndurate de către o tânără care abia împlinise 18 ani în momentul deportării la est de râul Nistru (1941–1945), efect al aplicării şi în România a criminalelor legi rasiale, o supravieţuitoare deci, nu au izbutit să-i înfrângă însăşi dorinţa de a-şi continua viaţa, studiile întrerupte, darămite de a-şi făuri un destin intelectual: acela de medic. Iată că „nimic nu poate înăbuşi voinţa omului de-a tr