Când fratele meu Moona s-a mutat în Portugalia, a început să îşi construiască o casă ecologică din chirpici, piatră şi paie. La scurt timp a înţeles că va avea nevoie de o dubă oribilă şi poluantă pe motorină pentru transportul materialelor. Discutam despre asta în drum spre Edinburgh, oraşul nostru natal, şi am căzut amândoi de acord că Belgia era locul cel mai potrivit pentru a cumpăra a dubă ieftină. Amândoi am lucrat în România la începutul anilor 90 şi ne aduceam aminte de armatele de oameni care plecau în Belgia şi în Germania ca să îşi cumpere maşini ieftine la mâna a doua. Ideea de a cumpăra o maşină ieftină din Marea Britanie – Scoţia cu atât mai puţin – nici măcar nu ne-a trecut prin cap.

Ne-am oprit la o benzinărie unde am văzut un grup de indieni Sikh (cei care poartă turbane pe cap), în timp ce încărcau o mare dubă albă. Păreau să se priceapă mai bine decât noi la genul ăsta de maşini. Am intrat în vorbă şi ne-au spus că ei veniseră special din Birmingham în Scoţia ca să îşi cumpere o dubă. Fratele meu şi cu mine ne-am aruncat nişte priviri de genul „oamenii ăştia nu-s normali. N-au aflat cât de scumpe sunt maşinile la mâna a doua în Scoţia?“ În curând însă ne-am dat seama că cei care habar n-aveau eram noi. Indienii Sikh ne-au explicat că Scoţia este unul dintre cele mai ieftine locuri pentru maşini la mâna a doua din Europa de Vest. Cine ar fi crezut! Şi pe bună dreptate - la scurt timp fratele meu şi-a cumpărat un van Mercedes alb, ca şi nou, şi foarte încăpător, cu aproximativ 1.500 de euro.

Unul dintre lucrurile pe care nu mi le-am putut explica niciodată în România este de ce maşinile la mâna a doua costă atât de mult. Duba pe care şi-a cumpărat-o fratele meu ar costa mai mult de 5.000 de euro în România. Şi am văzut maşini şi mai vechi pe care cereau de două ori mai mult. Cine cumpără aceste rable scumpe? Cum se stabilesc pre