Oricât de bine ar fi reacţionat japonezii la cel mai puternic cutremur consemnat în ţara lor, în faţa unui dezastru de asemenea proporţii niciun stat "high tech" din zilele noastre nu ar putea fi pe deplin pregătit. Infrastructura vitală dintr-o provincie unde locuiesc doar 1,7% din cele 127 milioane de japonezi, dar unde se produce 8% din PIB-ul anual al ţării, a fost pulverizată.

Nu se ştie încă dacă cele 300 de decese confirmate de responsabili din poliţie, sub protecţia anonimatului, vor rămâne la acest nivel semnificativ mai mic decât cele 6.400 de victime lăsate în urmă de seismul care a distrus oraşele Kobe, Osaka şi Kyoto la 17 ianuarie 1995. Amploarea pagubelor este imposibil de estimat acum, însă este sigur că ele vor veni ca o măciucă în cap pentru suferinda economie mondială.

Mai întâi, lovitura a fost resimţită de bursele din Japonia, apoi de cotaţiile în scădere ale firmelor de reasigurare, între care locurile 1-2 şi 4-5 din topul primelor zece este ocupat de companii europene. Indiferent de situaţia din Libia şi de iminenţa unei "revoluţii" în Arabia Saudită, până şi preţul barilului de ţiţei a scăzut sub 100 USD.

Măcar o vreme, până ce economia niponă rămâne paralizată, petrolul nu ar trebui să mai fie atât de scump. Aceasta mai ales pentru că Japonia a înregistrat o contractare economică în ultimul trimestru al anului trecut, iar consumul său de ţiţei deja scăzuse cu 12,83% în 2010, faţă de 2009.

În lunile următoare, consumul va scădea şi mai mult. Mii de vehicule au fost spulberate de tsunami, autostrăzi - distruse şi fabrici - închise, între care şi linii de asamblare ale unor firme precum Toyota. Pentru liderul mondial în producţia de automobile, şocul vine la un an de la pierderile cauzate de rechemarea în service a milioane de unităţi, mai ales pe piaţa din SUA.

La câteva luni după ce a pierdut, oficial, titlul de a