Presa franceză şi numeroşi observatori aprobă politica Parisului în privinţa chestiunilor de fond, dar o critică la nivelul formei.

Cu excepţia cotidianului pro-guvernamental LE FIGARO, celelalte ziare îşi pun într-adevăr unele întrebări în legătură cu modul precipitat în care a acţionat Nicolas Sarkozy recunoscând Consiliul Naţional creat de opozanţii faţă de regimul colonelului Gaddafi.

Cotidianul de opozitie LIBERATION nu ezită să recurgă la titluri ironice pentru a-şi exprima părerea: "Sarkozy îşi arată muşchii" - aşa sună titlul de pe prima pagină. Iar editorialistul Nicolas Demorand, care este şi directorul ziarului, scrie: Nicolas Sarkozy a vrut, în stilul unui cowboy care scoate primul pistolul, să-şi pună din nou uniforma de preşedinte voluntarist gata să rezolve problemele lumii, cum a mai făcut-o şi în Georgia". Oare nu are nici o legătură acest gest cu campania electorală actuală din Franţa în vederea prezidenţialelor de anul viitor, se mai întreabă editorialistul.

Nimeni nu pare deci să conteste, în rândurile clasei politice franceze, faptul că Muammar Gaddafi este un ins periculos cu care nu se mai poate sta de vorbă şi că se poată într-un stil barbar cu propriul său popor. Fără îndoială, comunitatea internaţională trebuie să reacţioneze în acest context.

Cum constată însă şi cotidianul catolic LA CROIX, de teamă să nu fie în întârziere, Franţa a decis în cazul Libiei să se grăbească. Sigur, mai arată cotidianul catolic, Europa nu a strălucit niciodată prin rapiditate când fost vorba de asemenea intervenţii, "pachebotul" diplomatic şi politic european se pune întotdeauna greu în mişcare. Dar pare curios totuşi, mai adaugă LA CROIX, faptul că Nicolas Sarkozy ia singur o decizie politică în ajunul unei reuniuni cu partenerii săi europeni.

Lucru observat şi de ziarul cu poziţiile poate cele mai echilibrate, LE MONDE. @N_