Martie şi-a consumat porţia de babe, toate cam prea urâte, i-a prăznuit şi pe cei 40 de martiri de la Sevastia şi, în continuare, ne abandonează în mucenicia noastră, parcă din ce în ce mai apăsătoare. Până şi primăvara pare să fi devenit o traseistă nehotărâtă, parcă şi anotimpurile au învăţat ce-i minciuna. Doar încăpăţânarea mai învinge tentaţia de a te abandona în voia sorţii. Şi mai e ceva care refuză abandonul. Nu-ţi vine să-i laşi în voia lor pe târtanii înstăpâniţi în nesimţire.
Fotbalul nostru devine tot mai viran. Chemările de orice fel îi sunt ofilite de marea porcăială care l-a contaminat.
Rar, foarte rar mai ai prilejul să asişti la câte un meci capabil să te ţină lângă el fiindcă îţi place ce vezi. De cele mai multe ori îţi sacrifici timpul pe la televizor doar pentru a te documenta ca viitor martor al acuzării. Fiindcă fotbalul fabrică la tot pasul inculpaţi cum ar fi prostia, impostura, grandomania slinoasă, blaturile ordinare şi prestaţiile de DNA prin care se mai fac remarcaţi anumiţi "fluieraşi".
În etapa trecută ne-am ales cu ceva fotbal la meciul CFR-ului cu Politehnica Timişoara. Dar Marius Avram a avut grijă să nu lâncezim în plăcerea jocului. Şi s-a apucat să ne antreneze, cum ştie el mai bine, pentru supravieţuirea în adevărurile alea dure şi fundamentale ale fotbalului. Avram a sancţionat sever nesimţirea celor care, luaţi cu joaca, uitaseră că mai este şi el amestecat în ciorbă. Şi a decis să facă rezultatul meciului pe proprie răspundere. Apoi, asumarea lui Avram a făcut bulburuci în zoaiele patronale, spectacolul fiind astfel complet. De spectacol complet am avut parte şi în Ghencea, acolo unde braşovenii i-au scris lui Gigi Becali discursul ditirambic despre antrenori, jucători, suporteri şi tot felul de alte personaje din recuzita sa patronală.
Întâmplările etapei trecute, atât cele de top, cât
