Vas cu toartele din cristal de rocă
În Apocalipsă scrie: "Celui care va învinge îi voi da Piatra Albă cu un nume pe care niciunul nu-l va cunoaşte şi nici data momentului fatidic".
O legendă mayaşă cutremurătoare, înconjurată de mister, spune: "Era o lume fericită, cu energii sublime, care convieţuiau în armonie, şi în această lume au sosit zeii. Într-o zi, un mare păcat a fost comis. Zeii şi-au pierdut tronurile şi singurul mod pentru a rămâne eterni a fost acela de a se transforma în cristale". Unul dintre cristalografii însărcinaţi de a examina exemplarele cele mai faimoase a găsit în 1924, între ruinele oraşelor maya, exemplarul numit "Mitchell-Hedges", afirmând "această damnată rocă n-ar trebui să existe".
Fructieră din cristal de rocă, secolul XVI, Palazzo Pitti
De atunci, prin "lumina solidificată" se înţelegea şi "un cristal uman", iar acest mineral era considerat sacru. În "Cabală" era numit "cel mai vechi dintre cele vechi" sau "existenţa existenţelor" ori "secretul secretelor", "lumină interioară", "inteligenţă ocultă". Mai purta şi denumirea de "lotusul cu mii de petale" care cristaliza energia primordială a Universului. În diferitele religii, ca şi în anticele sisteme filosofice, el corespundea divinităţii supreme: Zeus la greci, Amon-Ra la egipteni, Parabrahn la hinduşi, Atma la budişti. Din punct de vedere mistic, semnifica şi uniunea sufletului cu Dumnezeu sau legătura dintre propria viaţă şi microcosmosul Universului.
Cristalul de rocă reprezenta puntea între materie şi spiritualitate. Cei vechi credeau că un cristal de acest gen armonizează energiile individuale cu lumea spirituală. Cristalele arhiviste păstrează amprenta înţelepciunii străvechi. Meditaţia facilitată de aceste cristale venerabile permite accesul la cunoaşterea universală.
Forma ei piramidală a fascinat triburile primitive care adorau această piatr
