„Adevărul“ îţi prezintă în fiecare sâmbătă povestea numelor mari din fotbalul românesc, uitate în rafturile istoriei. Astăzi este rândul lui Ion Oblemenco, golgheterul absolut al Universităţii Craiova. I se spunea şi „Babau“. Cu un şut năprasnic, le dădea peste cap mâinile portarilor. Are patru titluri de golgheter al României şi e cel mai prolific atacant din istoria Craiovei.

Născut la Corabia, la 13 mai 1945, Oblemenco a început fotbalul la echipa locală, Dunărea, însă la 14 ani a trecut la CFR Electroputere Craiova. Nu părea cine ştie ce talent, dar avea un simţ ascuţit al golului. Până să ajungă cunoscut s-a chinuit prin liga a IV-a, la Progresul Corabia, şi a fost la un pas să se lase de fotbal cu exact un an înainte de a se consacra.

Avea aproape 21 de ani şi era sub contract cu Rapid, echipă pentru care jucase doar zece meciuri în trei sezoane, ceea ce nu-i convenea deloc. A renunţat la ideea de a abandona prematur fotbalul după ce a fost convins să vină la Universitatea Craiova, unde a evoluat vreme de 11 sezoane. Primul an petrecut la gruparea fanion a Olteniei a fost unul de excepţie. A reuşit 17 goluri şi a devenit golgeterul României.

Ulcerul care era să-i „pună capac"

În sezonul 1969-1970 a repetat isprava, de data aceasta el marcând 19 goluri, cu unul mai mult decât Nicolae Dobrin. Apoi, în două sezoane consecutive, respectiv 1971-1972 şi 1972-1973, Oblemenco a devenit din nou golgheterul Ligii 1, cu 20, respectiv 21 de goluri marcate. Astfel, el a egalat recordul lui Ştefan Dobay, acela de a câştiga de patru ori titlul de cel mai bun marcator al Ligii 1. Uriaşa performanţă a fost realizată în condiţii speciale.

Atacantul a suferit chiar în ediţia de campionat 1972-1973 de o boală gravă, ulcer duodenal, dar a fost operat de două ori cu succes în octombrie 1972 şi astfel i-a fost salvată viaţa. Avea să revină în mod sp