Micul tunel al furnicii va surpa marele zăgaz. Aşa sună un proverb nipon, de o tulburătoare actualitate în ziua în care omul a fost redus la stadiul de insectă, în faţa căreia natura a ridicat un baraj colosal cu ziduri de apă măturând apoi totul în cale. Sursa: EVZ

Şocantele imagini din Japonia vor rămâne multă vreme în memoria omenirii, ilustrând inimaginabilul: vortexul înspăimântător din portul Oarai, limba uriaşă de foc cuprinzând rafinăria din Ichibana, aeroportul Sendai luat de ape, clădiri şi maşini din parcul auto plutind precum lopăţelele şi găletuşa dintr-un şănţuleţ săpat de un copil pe plajă, oamenii izolaţi pe un acoperiş din portul Kesennuma aducând cu arca lui Noe, minutul cu secunde dilatate de pe CNN în care o vedem pe angajata care-şi continuă convorbirea la telefonul fix într-o redacţie cuprinsă de tangaj, casele-torţe alunecând pe râul Natori au întregit un peisaj cataclismic.

Dar japonezii îşi vor reveni după această încercare urmărită de omenire cu profundă emoţie. Aşa au făcut şi după bombardamentele atomice de la Hiroshima şi Nagasaki, reclădind apoi o ţară prea avansată pentru această planetă. Şi după atentatele cu gaz sarin de la metroul din Tokyo, când ultimul gând al funcţionarilor înainte de a-şi pierde cunoştinţa era regretul că aveau să întârzie la serviciu, aşa cum avea să consemneze atât de europeanul asiatic Haruki Murakami, în volumul-mărturie "Underground".

Pe această lume, nu există o ţară mai bine pregătită să limiteze consecinţele unor dezastre naturale, precum cutremurul şi tsunamiul care au îndreptat privirile tuturor spre Ţara Soarelui Răsare. Iar acolo s-a văzut atâta lumină şi căldură cât să încălzească sufletele celorlalţi pământeni. Furnica japoneză a izbutit, prin sobrietate, calm şi politeţe, să surpe zăgazul apocaliptic al unui hazard care a luat pământul la un dans dement. Triumful o