Dacă te apuca cheful de polemică pe tema „digitalul va omorî cărțile în forma lor actuală și va închide librăriile ca spațiu public“ acum 4-3-2 ani, ba chiar și înainte de Crăciunul 2010, ai fi putut fi etichetat foarte repede drept CATASTROFIST. De ce, mă rog, nu pot ele să coexiste, profesore? Să fim, ca americani ce ne pretindem, deschiși la nou, nu-i așa? Nu, nu-i așa, răspundeam eu, încăpățînatul profesor, format spiritualicește în compania textului tipărit. Să fim realiști mai degrabă, ziceam. Amuzîndu-mă totuși. Odată ce-i dezveți să citească tipăritură și le dai în loc numai gadgeturi, copiii ăștia de 15-20 ani nu vor mai cumpăra cărți, nu se vor mai întoarce la ele. Oricît de plini de bune intenții ar fi, OK?! Mai rău, după avîntul inițial în achiziționarea unui Kindle, iPad, Nook…&Co, se vor plictisi repede de jucărie și o vor duce în pod. Să zacă acolo alături de CD-player, de DVD-player, de telefonul mobil, de PC-ul cu RAM de 256, cine mai are nevoie de ele, cînd pînă și nepoții lor, Blackberry-ul, Blu-ray-ul și ceilalți, încep să nu mai fie cool. Odată urcați „cititorii“ în pod, nu se vor mai cumpăra nici e-books, cărți în format electronic, corect? Pe lîngă asta, spuneți-mi mie, cinstit, dintre cei care au achiziționat un e-reader și nu s-au plictisit încă de el, cîți au cumpărat pentru el lucrări de beletristică, altele decît cele din pachetul, mă rog, oferta inițială? Ceva cursuri universitare poate, un tratat, două – da, dar cîți au cumpărat Roth, Auster, Doctorow sau, poftim, Fitzgerald, Dos Passos, Hemingway, numai de bucuria că E Ink-ul n-o să le păteze buricul degetelor la întorsul paginilor, eh? Avînd în vedere cele de mai sus și nepunînd în discuție partea romantică a lecturii, legată de tradiție, cultură, mirosul tiparului proaspăt și luciul mat al coperții de piele sau touch-ul blînd al celei de velur, plus, vorba unui prieten din Copou