Un recent studiu al Universităţii Irvin din California demonstrează faptul că becurile care folosesc tehnologia LED conţin numeroase elemente toxice şi, drept urmare, ar trebui produse, folosite şi reciclate în condiţii speciale.
Cu siguranţă, una dintre invenţiile cele mai apreciate ale aşa-zisei epoci „verzi” a fost becul LED. Mai întâi beculeţ pe panourile aparaturii electronice, apoi acaparând aproape tot ce însemna sursă de lumină. Aceasta nu numai pentru că sunt mai „simpatice”, dar şi pentru că folosesc mai puţină electricitate, durează mai mult şi au o lumină mai „curată” decât cea produsă de becurile clasice. Un adevărat fenomen al tehnologiei eco! Şi totuşi, exact când am fi tentaţi să le considerăm rezolvarea problemei iluminatului casnic şi nu numai, iată că cercetătorii unei prestigioase universităţi californiene ne atenţionează că lucrurile nu stau chiar aşa.
Trebuie ştiut că becurile LED sunt de fapt diode emiţătoare de lumină şi înlocuiesc filamentele şi gazele rare folosite în cazul becurilor clasice, dar şi mercurul întrebuinţat la becurile tip neon. La început, ledurile au produs numai lumina galbenă, roşie, portocalie, verde sau albastră. Abia în decada ’90 s-a reuşit producerea luminii albastre, cyan şi violet. De aici până la lumina albă, folosită azi pe o scară impresionantă, nu a mai fost decât un pas. Viitorul părea al micuţelor puncte luminoase economice, „sănătoase” şi practic fără de moarte. Şi totuşi…
Oamenii de ştiinţă americani au mărunţit până la forma de pulbere mai multe leduri provenind de la instalaţii de pom de Crăciun, becuri pentru iluminat domestic, sisteme de dirijare a circulaţiei şi chiar de la lămpile de semnalizare de la autovehicule. Analiza chimică a pulberei rezultate a arătat, printre altele, că ledurile de culoare roşie conţin de opt ori mai mult plumb decât concentraţia maximă admisă de legile C
