În 1870, scriitorul francez Victor Hugo a avut o viziune. A plantat un stejar în gradină şi a prezis cu acea ocazie că atunci când copacul va ajunge la maturitate vor fi luat deja fiinţă "Statele Unite ale Europei", o forţă recunoscută la nivel global.

La 140 de ani distanţă, şi visul, şi stejarul lui Hugo există încă. Dar ambele sunt veştejite.

Este introducerea unei analize făcute de publicaţia americană The New York Times acum un an, când criza din Grecia arunca Uniunea Europeană în incertitudine economică şi aşternea asupra ţărilor membre perspectiva neagră a dezintegrării UE.

Soluţia de ultim moment a fost menţinerea Greciei - dar şi a monedei euro - în viaţă printr-un ajutor financiar consistent aprobat de capii UE: peste 100 de miliarde de euro. Exerciţiul a fost repetat în cazul Irlandei, cu un nou plan de ajutor care a depăşit 100 de miliarde. Şi ar putea încă să fie reprodus pentru Portugalia.

"Uniunea Europeană s-a erodat"

Motivul pentru care euroscepticismul nu a crescut considerabil în urma acestor rateuri este unul simplu: ajunsese deja la cote îngrijorătoare. Dacă în 2009, eurobarometrul realizat de Comisia Europeană a constatat că doar 45 la sută dintre cetăţenii europeni au o imagine pozitivă asupra UE, în 2011 acelaşi sondaj arată că procentul celor care cred că instituţiile europene au acţionat eficient împotriva crizei este tot de 45 la sută.

Explicaţia a oferit-o, cu ocazia prezentării eurobarometrului "de primăvară" la Bucureşti, şeful Reprezentanţei Comisiei Europene în România, Nicolae Idu: "Acest procent al încrederii în Uniunea Europeană derivă dintr-un proces de erodare istorică a UE, mai ales legată de situaţia din vechile state membre, care o bună perioadă s-au bucurat de un nivel de trai ridicat...".

Fără solidaritate, fără toleranţă...

Punctele de suspensie dau întotdeauna loc interpretărilor