Ori de cate ori vorbeste in public, Marian Vanghelie are parte de zambete cu subinteles, de hohote de ras si de verdicte acre: un analfabet agramat, prost si incult.
E nedrept si neadevarat.Vanghelie nu-i analfabet. A facut liceul, e drept, in vreo douazeci de ani, in parte la seral, si-a dat si BAC-ul, in conditii obscure si in marginea legii. Si nici prost nu este. Are inteligenta nativa a smecherului de Ferentari, un descurcaret, un "hot", in sensul admirativ acordat de inconstientul public unui cuvant de rusine. Desi nu prea stie ce este social-democratia, a facut cariera in partid, este liderul organizatiei Bucuresti, a fost ales de trei ori primar de sector, odata impotriva vointei partidului, are un cuvant greu la impartirea ciolanului puterii in partid si era cat pe-aci sa numeasca in fruntea ministerului de interne un interlop, intre timp ajuns dupa gratii. In ciuda precaritatii intelectuale, numele lui a devenit un brand de calitate. Un profesor universitar si un gomos europarlamentar au avut pe afisele lor electorale sigla "garantat Vanghelie". Insa Vanghelie are si o problema. De verb. De comunicare. De logica in exprimare. Sufera de "analfabetism functional", in limbaj savant. Omul e vag scolit, stie oarecum sa citeasca, dar nu intelege ce citeste, uneori nici ce spune. Nu are proprietatea cuvintelor, nu le stie sensul, iar gramatica lui e harcea-parcea. A devenit celebru din ziua in care un moderator de televiziune i-a cerut sa conjuge verbul "a fi". A inceput, ajutat, cu eu sunt... tu esti... si s-a oprit siderat. Omul nu stia ce inseamna "conjugare", o notiune la indemana unui copil de clasa a cincea. Si a intrat pe vecie in istorie drept "primarul care este" si primarul "almanahe". Pe internet, perlele lui Vanghelie sunt cu miile; "sunt natural ca branza de oaie"; "soarta mea a fost hotarata de destin"; "sumele alocate transportului in co
