La 26 aprilie 1986, ora 1,23 dimineata, miezul atomic al reactorului numarul 4 al centralei nucleare de la Cernobal (Ucraina) a declansat - culmea ironiei, in timpul unui test de securitate - cea mai mare catastrofa din istoria utilizarii civile a energiei nucleare. In urma unei erori de manipulare au avut loc doua explozii, care au spulberat cladirea si au provocat ridicarea unei coloane de fum radioactiv.
"O lumina stranie domina imprejurimile si, deasupra centralei, un nor gros intuneca cerul", povesteste un martor, precizand ca "responsabilii erau pierduti, paralizati". Com-bustibilul nuclear a ars timp de 10 zile, raspandind in aer milioane de radioelemente, echivalente cu intensitatea a cel putin 200 de bombe de tipul celei de la Hirosima. Elementele chimice cele mai grele, in special strontiul si ceriumul, recadeau in zonele apropiate, iar cele usoare, ca iodul si cesiumul, au format un nor care, purtat de vant, a contaminat trei sferturi din Europa.
Vantul sufla atunci spre nord-vest si norul care a poluat grav Ucraina, Belarus si Rusia a ajuns deasupra tarilor scandinave. S-a indreptat spre sud si apoi spre vest, contaminand, prin intermediul ploi-lor, Europa Centrala si Balcanii, Italia, Franta, Marea Britanie si Irlanda.
Moscova a ascuns adevarul
Primii pompieri sositi la fata locului pentru a opri extinderea incendiului la reactorul numarul 3 au fost expusi la iradiatii enorme. Doi dintre membrii echipelor de interventie au murit pe loc, alti 28 in saptamanile care au urmat, toti din cauza iradierii puternice.
Inca de la inceput, Mos-cova a incercat sa ascunda catastrofa si apoi sa o minimalizeze, pentru a salva fata tehnologiei sovietice. Suedia a fost cea care a alertat comunitatea internationala la 28 aprilie, anuntand o crestere puternica a nivelului de radiatii pe teritoriul sau.
Evacuar
