Hanurile apar în Bucureşti în cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea, dar atestate documentar mult mai târziu. În aceste stabilimente afacerile negustorilor străini vor prospera. Ei vor găsi în hanurile din oraş condiţii bune pentru dezvoltarea negoţului lor. În Hanul lui Şerban Cantacuzino, în hanul Colţei, hanul lui Constantin Brâncoveanu, Zlătari şi Gabroveni, şi mai târziu în Hanul lui Manuc îşi vor instala prăvăliiile şi birourile neguţători turci, greci, nemţi, francezi şi englezi.

Citiţi şi

POVEŞTI DE BUCUREŞTI. Caru’ cu Bere. Cum era recunoscut la berărie ardeleanul Coşbuc de către compatrioţii săi

POVEŞTI DE BUCUREŞTI. Seducătoarele „metrese“ de la Sexy Club, primul bar de noapte din Capitală

POVEŞTI DE BUCUREŞTI: Cum petreceau „singaporenii“ cu 5 lei pe zi în subsolul unei vechi bucătării din Piaţa Rosetti

POVEŞTI DE BUCUREŞTI. Delicatese Florescu. Care era vinul preferat al lui Radu Beligan şi unde erau casele conspirative în Capitală

POVEŞTI DE BUCUREŞTI. Clienţi la Capşa: Barbu, Muşatescu şi Preda. Câţi bani cerea Virgilică pentru o înjurătură!

Postavuri englezeşti, stofe, pânzeturi din Ypres şi Lyon, sticlărie, oglinzi, parfumuri, bijuterii din Damasc, blănuri de la Moscova, toate se comercializau în prăvăliile marilor hanuri bucureştene.

Hanul, ca definiţie, este un local de ospătărie, la marginea drumurilor sau la periferia oraşelor, unde se puteau adăposti peste noapte drumeţii.

Primul handin Capitală

Manole zaraful şi soţia sa Maria sunt proprietarii celui dintâi han atestat documentar din Bucureşti. Era ridicat aproape de grădina bisericii Sf. Gheorghe.

Aceste imobile din Bucureşti vor aparţine de curţile domneşti, altele de mănăstiri şi de boieri, iar cele mai puţine erau neguţătoreşti.

În secolul XIX, negustorii încep să administreze prop