Absolvent al Universitatii iesene de Arte, Eugen Pop este unul dintre cei mai promitatori artisti ai generatiei "emergente". Atent la tendintele artei contemporane, el se pozitioneaza pe un traiect care cauta a concilia evazionismul formal al experimentelor postmoderne cu rigoarea compozitionala si indeminarea de factura clasica, astfel incit abordeaza dezinvolt regimuri plastice aparent incompatibile. Veacul trecut inregistreaza cele mai importante dislocari ale conceptului "operei de arta". Aceasta si-a pierdut "aureola" traditionala, pentru a se reconfigura aproape din temelii. Neo-avangardele tatoneaza insistent registrele derizoriului si cotidianului. Banalul este ridicat la rang de categorie estetica. Totul este sau poate deveni arta. "Opera" ca atare se sustrage praxisului artistic, bazat pe talent si indeminare; obiectele "gata-facute" (ready-made), "actiunile" (performances), happening-urile, instalatiile revendica statut artistic. Ideologia noutatii este sustinuta pe ideea euristicii neingradite sau a suprimarii oricarei cenzuri. Pentru multi dintre artisti, arta si viata sint quasi-coincidente. Se abandoneaza sfera obiectuala, plonjindu-se spectaculos in cea "actionala". Toate gesturile, intimplarile sau evenimentele pot fi investite simbolic si transfigurate artistic. In multe din ateliere si galerii, traditionala pictura de sevalet este concurata serios de "pictura-actiune". Aceasta mobilizeaza nu doar mina si penelul artistului, ci intreg corpul sau aflat in miscare. In versiunea Body art, corpul insusi devine suport, centru de interes, "opera" in sensul cel mai generos. Artele de tip comunicativ suprima si corpul, reducind totul la informatie, la schimburi de mesaje in retele participative on-line. Opera nu mai este "monument", ci "document" - bun a fi depus intr-o arhiva si rememorat la rastimpuri. Ludic si volatil, performance-ul sta sub semnele mobi