Cred că fiecare dintre noi poartă cu sine, de-a lungul vieții, o imagine pe care este tentat să o creadă ruptă din Rai. De fapt, fiecare om normal are propria sa reprezentare a Raiului. Unii sunt conviși că viața trebuie trăită departe de griji, undeva în leagănul iubirii de sine, la umbra unui pom în stare să-i achite facturile pentru întreținere, lumină, transport etc. Alții, mai cu picioarele pe pământ, realiști get- beget, își pot permite să spere într-o viață pusă la adăpost sigur din calea spaimelor Iadului. Și mai și reușesc. Nu sunt puțini, însă, cei ce par a fi sortiți coșmarului pământesc. Cu alte cuvinte, fiecare are parte de ceea ce își dorește în acord cu ființa sa; cu timpul în care trăieșe dar și cu vremurile care îl pot răsfăța sau devora. Categoric, există și căi de mijloc: pentru indeciși, pentru neliniștiți, pentru leneși, pentru morocănoși sau pentru veșnicii doritori de funcții înalte, neonorate și neasumate; pentru lași, pentru duplicitari sau pentru ”frească-i sfântul”... Raiul fiecăruia, e de la sine înțeles, nu poate fi pus în balanță sau pe picior de egalitate cu al nimănui. Suntem unici și inconfundabili atât prin pretenția de a avea și de a atinge bucuria supremă sau fericirea de-o clipă. Așa cum suntem diferiți în fața încercărilor vieții și în fața împlinirilor, a eșecurilor și a plecării noastre din această lume. Cu totul altfel sau lucrurile în ce privește Iadul... Nimeni nu și-l dorește. De regulă, i se hărăzește. A confirmat-o întreaga istorie a omenirii. Dar ce ce vorbim despre Rai și Iad?! Ce ne aduce în starea de a ne pune întrebări lămuritoare despre Raiul sau Iadul pământesc?! Vreo inerentă curiozitate filosofică sau o firească nevoie de a ne privi în oglinda sufletului?! Poate câte ceva din toate, atunci când rezistența noastră ajunge la marginea răbdării iar viața devine un iad. Iadul existenței zilnice. La noi, sau aiurea, î