Cei trei călăi care i-au executat pe criminalii de război nazişti (britanicul Albert Pierrepoint, americanul John Chris Woods şi germanul Johann Reichhart) au poveşti extrem de diferite.

Au intrat în atenţia jurnaliştilor după cel de-al doilea război mondial, fiind văzuţi ca cei care au făcut dreptate. Britanicul Albert Pierrepoint provenea dintr-o familie în care meseria de călău era o tradiţie, în vreme ce americanul John Chris Woods prefera să spună că a intrat în această meserie printr-o “întâmplare” fără să dea detalii suplimentare. Johann Reichhart făcea parte dintr-o familie care ajunsese la începutul scolului al XX lea la a opta generaţie de călăi. O serie de documente făcute publice de arhivele britanice de curând dezvăluie modul în care erau organizate execuţiile în Marea Britanie şi relaţiile autorităţilor cu călăii. Albert Pierrepoint era în mod normal furnizor de legume – însă nimeni nu ştia că se găsa pe lista călăilor aflată la Ministerul Justiţiei serviciile sale fiind solicitate atunci când era nevoie. Oficialii puneau mare preţ pe discreţie, iar apariţia numelui lui Pierrepoint în presă a declanşat imediat o anchetă.

Meserie de familie

Albert Pierrepoint a trăit între 30 martie 1905 – 10 iulie 1992 şi a fost cel mai solicitat călău britanic, executând în cariera sa desfăşurată între 1932 şi 1956 un număr de 433 de bărbaţi şi 17 femei. Tatăl său, Henry Pierrepoint şi unchiul său Thomas Pierrepoint au fost la rândul lor călăi. În familie nu era discutată “cealaltă meserie” a celor doi bărbaţi, însă Albert a avut ocazia să citească jurnalele ţinute de tatăl şi unchiul său în care cei doi îşi notau detaliile fiecărei execuţii: vârsta şi sexul condamnatului, crima pentru care era executat, plus detaliile tehnice referitoare la execuţie.

Albert Pierrepoint a lucrat începând cu 1920 ca dist