Criticul Titu Maiorescu, întemeietor al culturii române moderne, a impus o direcţie nouă prin „Junimea“ şi prin scrierile sale etice şi estetice. Cartea „Contradicţia lui Maiorescu“, de Nicolae Manolescu, a fost scrisă la îndemnul lui Eugen Lovinescu: „Înapoi la Maiorescu!“.

Titu Liviu Maiorescu îşi avea originile într-o familie de ţărani din comuna Bucerdea, de lângă Blaj. Tatăl său, Ioan, se numea Trifu, dar îşi luase numele de Maiorescu pentru a sublinia înrudirea cu Petru Maior.

Citiţi şi:

După ce a urmat studii gimnaziale la Craiova şi Braşov, tânărul a fost trimis să studieze la Academia Theresiană din Viena. În iulie 1858 a absolvit cursurile liceale, fiind şef de promoţie. În perioada liceului a început să scrie „Însemnări zilnice" (jurnal ţinut până în iulie 1917, din care zeci de caiete se găsesc în fondul de manuscrise al Bibliotecii Academiei Române). Însemnările ni-l prezintă pe Maiorescu încă din adolescenţă ca fiind un caracter puternic, ambiţios şi iubitor de ordine, pasionat de cultură şi dornic să se afirme prin capacităţile sale intelectuale în faţa colegilor austrieci, care, uneori, îl priveau aristocratic, de sus. Fondatorul „Junimii" S-a înscris la Universitatea din Giessen, unde în 1859 a obţinut titlul de doctor în filosofie cu distincţia „magna cum laudae". Maiorescu şi-a continuat studiile în Paris, la Universitatea Sorbona, unde a obţinut licenţa în litere, filosofie şi drept (1861). Un an mai târziu a revenit în ţară, fiind numit procuror la Tribunalul Ilfov. La sfârşitul aceluiaşi an s-a mutat la Iaşi. În 1862 s-a căsătorit cu pupila sa, Clara Kremnitz, cu care a avut un copil, Liviu, care a murit la vârsta de 3 ani. A divorţat în decembrie 1886, iar un an mai târziu s-a căsătorit cu Anna Rosetti, chiar dacă purta o iubire imposibilă, aproape incestuoasă, pentru sora sa, Emilia Humpel. La 28 martie 1863 s-a născut fiica