Dupa semnarea protocolului de colaborare cu partenerii sai din coalitia guvernamentala (UDMR, UNPR, minoritatile etnice), PDL-ul a putut, in sfarsit, sa se concentreze pe problemele pregatirii Conventiei Nationale din 14 mai a.c. Conventia (congresul) partidului este extrem de importanta pentru ca, dincolo de adoptarea modificarilor de statut propuse de Consiliul National Consultativ (CNC) din 5 martie, va alege o noua conducere.
Aceasta va avea cea mai dificila misiune din istoria PDL-ului: castigarea alegerilor (locale si parlamentare) din 2012, asigurand astfel continuitatea unei administratii reformiste si pastrarea regimului prezidential existent. O infrangere in alegeri ar fi echivalentul unui act suicidar la nivelul formatiunii, al administratiei conduse de ea si al ierarhiei statale. Pierderea alegerilor ar insemna nu numai transformarea PDL-ului intr-un potential PNTCD, ci si dizolvarea UNPR-ului, grupare de centru-stanga, cu rol de contrapondere fata de USL (PSD+PNL), dar si glisarea UDMR si a reprezentantilor etniilor minoritare spre noile centre de putere. Pentru presedintia tarii, pierderea alegerilor ar duce automat la o noua initiativa de suspendare, d-l Basescu fiind tinta predilecta a actualei aliante a opozitiei. Pe scurt, o infrangere in alegeri ar avea, pentru PDL, efecte catastrofale.
Din cauza acestor evenimente facil predictibile, cei mai multi analisti ai vietii politice romanesti asteptau cu interes maxim reunirea CNC al PDL din 5 martie. Asteptarile le-au fost, in cea mai mare parte, inselate. CNC-ul a consemnat un "raport politic" al premierului-lider de partid, Emil Boc, o serie de propuneri legate de promovarea in partid sau de amendarea membrilor condamnati de Justitie, precum si fixarea datei Conventiei Nationale. Nu s-a discutat pe fata de posibilitatea schimbarii actualei conduceri, nu s-au afirmat clar "platformele p
