Se întâmplă lucruri ciudate în PSD. Declarativ, partidul e la un pas de a reveni la vremurile de glorie ante-2004. Sondajele îl dau învingător în alegerile de anul viitor, alături de partenerii din Uniunea Social Liberală, cu aproape 60%. Şi nu doar acele institute sociologice pentru care preşedinte în 2004 a devenit Adrian Năstase, iar în 2009 Mircea Geoană. De data aceasta e consens între „sondori". USL va lua caimacul, iar caimacul caimacului le va reveni social-democraţilor.

Şampania e la rece, discursul care va începe cu „Daciana, dragostea mea..." e gata scris, se mai lucrează un pic la scena pe care Ion Iliescu, Adrian Năstase şi Victor Ponta, cele trei generaţii ale marelui partid roşu, care au reuşit să rămână unite în ciuda vicisitudinilor şi a dorinţei irezistibile de a se strânge de gât una pe alta, îşi vor anunţa victoria.

Dacă aşa se vede de afară, atunci de ce înăuntru e o atmosferă sumbră, de parcă sondajele ar suna a clopote de înmormântare, şi nu a zurgălăi de sărbătoare? De ce, în locul unui galop de sănătate spre trofeul puterii, PSD pare că înaintează pe un drum minat, privind speriat în stânga şi în dreapta?

Să privim episodul cu mazilirea senatorului de Olt Ion Toma, suspendat din partid pentru că a pactizat cu duşmanii portocalii. Biroul Permanent Naţional al PSD a plecat de la acuzaţia că Toma a încercat să convingă un parlamentar PDL că e o idee proastă să dezerteze la PSD, şi a ajuns în final să înfiereze o adevărată conspiraţie condusă de (cine altcineva?) Mircea Geoană, menită să submineze partidul în favoarea lui (cine altcineva?) Traian Băsescu. Cel care a reuşit să-şi convingă colegii că nu e vorba de un incident izolat, ci de un puci în toată regula a fost (cine altcineva?) Adrian Năstase.

Probele zdrobitoare pe care le-a prezentat în Biroul Permanent împotriva lui Mircea Geoană au fost următoarele: informaţia