Fericirea s-a mutat la sat
Treci Dunarea cu bacul pe la Braila si urmezi dunga de asfalt catre muntii din departare. In nici jumatate de ceas, soseaua se termina si ai ajuns in cel mai izolat sat din Muntii Macinului: Nifon. Inconjurat din toate partile de crestele tocite ale celor mai vechi munti din Romania, satul pare ghemuit la poalele bisericii. In urma cu un secol, Nifon era doar un catun de tigani lingurari. Ardelenii goniti de razboi au ajuns pana aici si l-au colonizat. Au ridicat biserica din centru si asa s-a schimbat si denumirea satului, in cinstea primului preot. Pamanturile nu erau nici prea multe, nici prea bune, si principala sursa de venit atunci, ca si acum, a fost padurea. Dar ardelenii au aflat ceva ce este valabil si astazi: Dobrogea este paradisul albinelor. Nicaieri in tara, apicultura nu este mai banoasa si albinele mai fericite. Intr-un sat in care astazi pare ca oamenii sunt condamnati la saracie si izolare, Cristi Mauna, un tanar de numai 27 de ani, si-a adus aminte de mostenirea strabunilor sai ardeleni si s-a apucat incet si temeinic de treaba. O reteta model, pentru cei ce vor sa caute fericirea la tara.
- Esti un tanar de 27 de ani, fericit, intr-un sat pierdut printre munti. Asta ti-ai dorit mereu?
- Familia mea a sosit aici cu doua generatii in urma, din Ardeal, de undeva dinspre Bran. Unul din bunici era dintre cei mai buni apicultori din zona. Dar mi-am amintit asta abia cand am devenit, la Tulcea, un orasean disperat. Visul meu era sa imi fac un viitor acolo, intr-un oras mare, cu asfalt si lume multa. Parintii m-au sustinut din toate puterile sa termin facultatea de educatie fizica si sport, sa devin profesor. Ceea ce am si reusit. Un an de zile, am fost profesor de sport. In anul acela, mi-am dat seama insa ca socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din oras. Aveam salariul de opt milioane, c
