Traian Băsescu s-ar fi folosit de foarte mulţi oameni. Foarte mulţi oameni s-ar fi folosit de Traian Băsescu sau, cel puţin, de numele lui. Ş.a.m.d. Şi? Toate acestea sunt sau pot fi adevărate, dar nu reprezintă nici o crimă. Sunt parte din viaţa politică. Pretutindeni. Şi nu le va schimba nimeni.
Ce aseamănă, până la ameţeală, formaţiunea politică creată de Traian Băsescu (PDL) şi opoziţia actuală este neputinţa de a se detaşa de Obsesia Băsescu. Mai tot ce se imaginează de către mulţi, şi într-o parte şi în cealaltă, se focalizează pe Traian Băsescu. Şi, cum preşedintele nu are 80 de ani, obsesia se consolidează.
Cum să mergem înainte, fără a-i nega meritele fondatoare? Cum să câştigăm alegerile, fără a trage în Băsescu, chiar dacă el ar decide ca după 2012 să stea acasă? Dacă Băsescu ne lasă să tot gândim alternative şi în ultimul moment vine, ca altădată, cu propriul scenariu şi îl impune? Dacă totul este aranjat şi ”ăia” vin cu un succesor care este omul lui Băsescu şi Băsescu devine premier, după scenariul Putin-Medvedev? Şi, dacă ajuns premier, Băsescu îi spune succesorului la preşedinţie să-l scutească cu ideea de preşedinte jucător, fiindcă guvernul îl conduce el, premierul? Ş.a.m.d.
Este Traian Băsescu omul politic care să le spună alor săi: ”Oameni buni, vă rog să gândiţi viitorul, ca şi cum eu n-aş exista pe lume?” Şi-apoi, ce motive ar avea să transmită un asemenea mesaj? Este el omul care să le spună alor săi: “Îmi asum tot ce nu am reuşit ca partid şi recunosc că tot ce a ieşit bine vi se datorează exclusiv?” Şi-apoi, chiar ar avea motive să facă aşa ceva? Chiar n-au reuşit toate guvernele Boc să realizeze ce promiseseră, numai din cauza lui Traian Băsescu? Sau, chiar nu a reuşit Traian Băsescu, în multe din cele pe care le-a promis, doar din cauza camarazilor săi de partid?
Bănuiala că Traian Băsescu încercă, din răsputeri,
