Pe câteva străzi din capitala Moldovei, timpul pare că s-a oprit în loc. Printre blocuri şi vile, răsar imagini ale caselor bătrâneşti decupate parcă dintr-un tablou despre viaţa la ţară.
Căsuţa pensionarei Ana Teodorescu, de pe strada Barbu Lăutaru, pare pierdută printre noile vile din spatele sediilor Facultăţilor de la Universitatea Tehnică „Gh. Asachi" din Iaşi. Pe deasupra construcţiei bătrâneşti pluteşte parcă aerul de pe uliţele satului.
Pensionara, acum în vârstă de 79 de ani, se uită în stradă din spatele ulucilor, aidoma sătencelor curioase la apariţia vreunui străin. La vreo doi metri de unul dintre pereţii casei, de necrezut pentru o zonă cu pretenţii din oraş, stă parcă într-o rână un WC vechi, identic cu cele din fundul grădinii de la ţară.
WC-ul Anei Teodorescu este amenajat în curte
„Acum trei ani din câte îmi aduc eu aminte, s-a făcut canalizarea în zonă. Am vrut şi eu să-mi fac un WC în casă, mai ales din cauza bătrâneţilor, dar s-au oprit uitaţi, aici, la colţ, cu lucrările", povesteşte Ana Teodorescu, arătând cu degetul îmbătrânit spre colţul trotuarului, la vreo câţiva metri de poarta ei.
Ana Teodorescu spune că reţeaua de canalizare s-a oprit la câţiva metri de poarta sa
Chiar dacă abia se mişcă pe picioarele obosite de vreme, bătrâna pare să se fi consolat cu ideea că, deşi trăieşte în inima oraşului, baia ei e construită din scânduri. „M-am obişnuit aşa, cu el în curte. Acum, să vină şi tot nu-mi mai fac WC în casă, chiar dacă ar fi mai comod, că nici nu mai am bani să plătesc canalizarea", mai spune resemenată bătrâna.
Pensionara a încercat să modernizeze pe cât posibil WC-ul
Ca o mângâiere parcă, uşa WC-ului este una clasică pentru băile din apartamentele multora dintre ieşeni. „Uşa albă, cu băieţelul acela lipit pe ea am pus-o ca să ştie lumea că acolo e b