Joi seara, la ora 23.00, am deschis televizorul într-un moment fără precedent: la Antena 3 se vorbea despre deconspirarea turnătorului Dan Voiculescu.
După o zi întreagă în care subiectul practic nu a existat (cu excepţia unei ştiri palide în care eram anunţaţi că procesul continuă la CEDO), Mircea Badea a luat taurul de coarne şi a spus: "Subiectul este complet neinteresant". După care, plin de curaj, a decretat: "După opinia mea, Voiculescu Dan nu a făcut poliţie politică".
Ştiu teoria lui Badea - pentru care merită să intre în manualele de jurnalism: ziariştii nu au voie să-şi critice patronul. Noi, ăştia care facem scârţa-scârţa pe hârtie, suntem un fel de potăi care primesc papa de la alde Voiculescu şi ceilalţi de soiul său şi, în consecinţă, n-ar fi corect să muşcăm mâna care ne hrăneşte. După puţina mea ştiinţă, în lumea liberă lucrurile funcţionează altfel. Sunt mulţi ziarişti care au preferat să fie daţi afară decât să se autocenzureze şi să evite articolele care afectau interesele patronatului. Oamenii scriu ce le dictează conştiinţa, după care, dacă un jurnalist este sancţionat pentru că şi-a criticat angajatorul, întreaga breaslă le ia apărarea. Ziariştii de acolo nu se bat cu săbiuţa de lemn cu dictatori închipuiţi, dar atunci când trebuie să ducă o bătălie care le-ar putea pune în primejdie salariul încep să chiţăie tot felul de explicaţii.
Badea, la fel ca mulţi alţi avocaţi ai turnătorului Felix - printre care Radu Mazăre şi Victor Ponta - încearcă să ne convingă că poporul român nu mai este interesat să afle, astăzi, cine a colaborat cu Securitatea. Este teza pe care o avea şi Ion Iliescu în 1990. Este teoria pe care au promovat-o, la începutul anilor ’50, germanii responsabili de crimele regimului nazist. Este pretextul prin care regimul Putin a blocat accesul la arhivele din perioada stalinistă. Eu cred că alegăto