Povestiţi-i copilului cum a venit pe lume dinainte de pubertate sau de îndată ce pune prima întrebare. Nu-l repeziţi şi nu-i inoculaţi ideea că sexul este umilitor şi ruşinos. Dacă-i surprindeţi că se masturbează, nu-i certaţi. Sursa: Shutterstock

În plină "revoluţie a sexualităţii", copiii află ce înseamnă sexul de la prieteni sau de pe "Google". Discuţiile cu părinţii se împotmolesc în ruşine, iar la şcoală, în locul orelor de educaţie sexuală se face matematică.

Părinţii, care la rândul lor nu au avut parte de prea multă educaţie sexuală în familie, se feresc să deschidă subiectul, crezând că "dau apă la moară copiilor", sau, atunci când o fac, o fac greşit. Fie folosesc "metafore" prosteşti, fie, marcaţi de propriile drame intime, şi fac din actul sexual o dramă demnă de toată ruşinea. Copiii devin adulţi care-şi duc toată viaţa prejudecăţile şi tarele emoţionale acumulate în copilărie.

Adolescenţii care discută cu părinţii îşi încep mai târziu viaţa sexuală

"Mă laud cu o relaţie dezastruoasă cu mama mea în ceea ce priveşte educaţia sexuală. Când am fost mică m-a adus barza, când am mai crescut, îmi făcea praf toate revistele despre sex, la scenele de sărut din filme îmi acoperea ochii. În liceu, făcea nişte aluzii îngrozitoare la acest subiect, cum că ar aduce toate bolile de pe pământ, cum că bărbaţii ar fi cele oribile fiinţe din lume, că se folosesc de femei, că femeile care fac sex înainte de căsătorie îşi nenorocesc viaţa şi tot aşa. Mi-a făcut educaţie sexuală aşa cum a primit ea de la mama ei", este una din numerosele destăinuriri ale fetelor cu frustrări. Acesta este un exemplu clasic de "aşa nu".

Există însă şi părinţi care au intenţie, dar nu ştiu când să înceapă. Cea mai mare temere a părinţilor este că odată deschis subiectul, îi vor face să pună în practică. În ritmul acesta, "când" poate fi