Vorbeam cu Pavel Badea, fostul fotbalist care cunoaște poporul japonez mult mai bine decât părerologii invitați la televiziunile de știri să umple spațiul de emisie dedicat dezastrului de pe coasta de est a niponilor. Îmi povestea cum sunt educați copiii de la cele mai mici vârste în caz de cutremur și ce instrucțiuni a primit el în momentul în care a semnat cu Bellmare Hiratsuka.
Ca să fie în siguranță, Bădiță sau samuraiul de pe Jii, cum i-a spus Ilie Dobre, a cerut o cameră la etajul 1, știind că în centura de foc a Pacificului au loc 80% dintre cutremurele planetei, informație pe care n-am auzit-o la TV-urile românești, dar pe care Badea a primit-o de la japonezi în clipa în care s-a cazat.
În schimb, tâmpenii gen explozii la Hiroshima, confundată cu Fukushima, și apariții ale așa zișilor specialiști, gen Monica Tatoiu, au dominat spațiul apocaliptic al dezinformărilor made in România.
Revenind la Pavel Badea, conducătorii fiecăreia dintre cele trei echipe la care a evoluat, Hiratsuka, Kashiwa și Fukuoka, i-au făcut instructajul în caz de cutremur. "Poți să stai la orice etaj vrei, la noi clădirile nu cad, dar în caz de tsunami, nu te vedem bine la etajul 1, așa că trebuie să te orientezi cât mai sus și cât mai departe de apă", îi explicau niponii lui Bădiță. Acum, se uită pe site-urile japoneze și își dă seama că de ce le-a fost frică n-au scăpat. L-am întrebat cum rezistă un popor să o ia de la capăt de atâtea ori, știind că nu poate controla natura. Nici nu a stat pe gânduri: "Crezi că stau ca la noi la TV și se plâng? Pentru japonezi e o rușine să te lamentezi. În 1999 m-a prins un cutremur într-un magazin, de vreo 6 grade pe scara Richter. Am fugit văzând cu ochii, dar vânzătoarele au rămas să țină de rafturi!".
Au trecut 10 ani de când Badea a părăsit Japonia, dar a rămas cu imaginea oamenilor care o iau de la capăt de zeci de ori într-o
