Barbu Lautarul a fost un cantaret si cobzar moldovean, nascut in robie, care si-a trait adolescenta in pragul celuilalt veac, pe care a reusit sa-l domine din postura de staroste al lautarilor din Moldova, vreme de 4 decenii.
Vasile Barbu s-a nascut in jurul anului 1780 la Iasi. Abilitatea muzicala a mostenit-o din familie. In taraful tatalui sau si-a facut practica cu temeinicie, creandu-si unele relatii pe la curtile boierilor, ce avea sa le colinde dupa moartea parintelui sau, cu propriul taraf.
De la el a mostenit si multe cantece, mai ales balade, ce povesteau faptele pline de vitejie ale moldovenilor.
Taraful lui Barbu se bucura de o mare faima in periferia Frecaului, era solicitat sa cante in saloanele boieresti: cadril, vals, mazurca.
In 1814, talentul lautarilor avea sa fie cunoscut si in Rusia. Dumitru Plaghino si Costache Pantazoglu, doi boieri moldoveni, au fost trimisi la Chisinau de Scarlat Calimah- Voda, insotiti de cei mai strasnici lautari dintre toate tarafurile moldovene. Se presupune ca cel mai vestit scripcar nu putea sa lipseasca.
Ales an de an starostele lautarilor, Barbu lupta pentru drepturile si privilegiile ceterasilor, ajungand sa fie stimat si foarte iubit de toti cei din bransa.
Odata cu introducerea Regulamentului Organic, in tara noastra s-au desfiintat meterhanelele (fanfare) turcesti, grecesti. Cantecul popular si muzica de petrecere au inceput sa-si piarda din interes.
Astfel si Barbu trebuia sa-si innoiasca repertoriul cu cantece la moda, de dragoste si cu dansuri de salon occidentale. Barbu avea 60 de ani si cariera sa artistica ajunsese in declin, traind mai mult din gloria trecutului, avand succes la public tot cu baladele, doinele si horele.
Cu ocazia vizitei lui Frantz Liszt in Moldova, gaseste resursele artistice si fizice de a-l i
