Este un calcul cinic, dar obiectiv, rezultat din însumarea locatarilor celor 100 de imobile încadrate în clasa I de risc seismic, cărora li s-ar putea adăuga o parte dintre blocurile din clasa a II-a de risc, plus alte câteva imobile neclasificate. Ceea ce se dezbate însă, intensificat zilele acestea, urmare a sinistrului din Japonia, este cât ar putea incompetenţa autorităţilor, în materie de intervenţie de urgenţă şi de ajutorare a celor afectaţi de cutremur, să îngroaşe această statistică morbidă.
Pe de altă parte, Ana Maria Agiu, purtător de cuvânt la Apele Române, a respins categoric ipoteza prăbuşirii barajului de la Lacul Morii: "Acumularea şi barajul de la Lacul Morii au o rezistenţă la seismicitate superioară oricărei clădiri din Bucureşti. Barajul ar fi ultima construcţie ce s-ar rupe în cazul unui cutremur", declară Agiu, pentru gândul. Acumularea Lacul Morii a fost construită în anii 1985 -1986, fiind proiectată de o echipă coordonată de hidrotehnicianul Paul Solacolu, cunoscut pentru lucrările de amenajare a cursurilor râurilor Argeş şi Dâmboviţa.
Un cutremur cu epicentrul în Munţii Vrancei, având magnitudinea de 7 grade pe scara Richter, produs în jurul orei 21 (cum s-a întâmplat în 4 martie 1977), s-ar solda cu 450.000 de victime, susţin specialiştii INCERC, într-un studiu dat publicităţii în aprilie 2008. Numărul victimelor ar fi cu până la jumătate mai mic, dacă seismul s-ar produce pe timp de zi.
- 6.500 de oameni ar muri striviţi sub dărâmături, majoritatea în centrul oraşului;
-125.000 de sinistraţi (dintre care, 30.000 răniţi) vor muri fiindcă nu vor fi ajutaţi la timp de echipele de intervenţie;
-sute de oameni vor muri în urma exploziilor consecutive cutremurului (în Capitală, în apropierea imobilelor locuite fiinţează circa 120 de ben