Teama indusă în copilărie şi evenimentele traumatizante pot determina apariţia fobiilor. Acestea se manifestă ca o frică iraţională şi imposibil de controlat în contexte şi în situaţii care nu reprezintă deloc o ameninţare pentru individ.
Aproximativ 10% din indivizi sunt diagnosticaţi cu cel puţin o fobie, dar numărul persoanelor nediagnosticate şi care au fobii poate fi chiar şi de patru ori mai mare, spun medicii psihiatri.
Unele teorii susţin că fobiile „se învaţă", adică se dobândesc prin educaţie, mai ales în copilărie, că pot fi rezultatul unor experienţe negative sau că pot fi complicaţii ce vin pe fondul unor tulburări emoţionale preexistente precum depresia şi anxietatea.
Se „învaţă" în familie
Cele mai frecvente fobii sunt cele induse, iniţial, ca frică faţă de o anumită situaţie sau de un obiect. Astfel de frici pot evolua şi se pot transforma în fobii ale adultului, deşi situaţiile periculoase pentru copilul de odinioară nu mai reprezintă o ameninţare pentru adult.
„Sunt o mulţime de fobii «educate» , precum fobia de întuneric, de foc, de înălţime, de necunoscuţi, de spaţii înguste, adică acele fobii care îşi au sursa în copilărie, fiind induse de părinţi sau de adulţii din preajma copiilor", explică psihiatrul Ştefan Milea, profesor la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila" din Bucureşti.
Potrivit specialistului, mecanismul prin care părinţii ajung să determine fobii propriilor copii este simplu. Pentru a-i proteja pe cei mici de accidente şi a-i determina să fie ascultători, părinţii exagerează pericolul pe care îl reprezintă unele lucruri şi situaţii. De exemplu, un copil care este învăţat doar că focul este extrem de periculos, fără să i se spună că există şi soluţii pentru a opri focul şi că situaţia poate fi gestionată dacă se iau măsuri la timp ar putea dezvolta cu uşurinţă o fobie.
O a
