Timp de trei ani, începând din vara lui 1935, fenomenul Maglavit a mobilizat preoţi, politicieni, presă şi sute de mii de oameni simpli, iar autorităţile au pus la dispoziţie şi trenuri speciale. Ciobanul Petrache Lupu era considerat un sfânt în epoca în care a trăit. Acum, la Maglavit, toată lumea vorbeşte de minuni, însă nu la biserică, ci pe la uşile cârciumilor din sat.

Au trecut mai bine de 80 de ani când Petrache Lupu îi anunţa pe preoţii de la Maglavit că l-a văzut pe „Moşul". Viziunea ciobanului avea să creeze isterie naţională la jumătatea anilor '30.

Cazul Maglavit poate fi împărţit în două etape: anii 1935-1938, în care fenomenul cunoaşte maxima sa expansiune; şi anii 1938-1942, când interesul publicului se mută spre gravele probleme internaţionale, făcând astfel să pălească aura Sfântului de la Maglavit.

Viziunile şi minunile de la Maglavit

Între anii 1930-1935, o secetă puternică decimează animalele şi pârjoleşte păşunile. Pe fondul acestei calamităţi naturale de proporţii şi al unei profunde crize religioase, apare ciobanul Petrache Lupu din Maglavit care, în anul 1935, are revelaţii cu Însuşi Dumnezeu-Tatăl la locul numit „La buturugi".

În mai multe zile de vineri i se arată „Moşul", transmiţându-i porunci către lume pentru îndereptarea spre biserică, spre dreapta credinţă. Vestea se răspândeşte ca un fulger, spre locul „arătărilor" îndreptându-şi paşii mii de oameni.

Mediatizată excesiv în ziarele vremii, viziunea ciobanului Petrache Lupu a fost motiv de dispută timp de mai mulţi ani. După datele statistice s-ar părea că între anii 1935-1938 au trecut pe la Maglavit în jur de 2.000.000 de oameni. Isteria era generală. Pelerinii veneau din toate colţurile ţării, întrebuinţând toate mijloacele de transport.

S-au organizat chiar şi trenuri speciale. Oamenii mai săraci preferau să vină la Mag