Săptămâna trecută, în emisiunea lui Mihai Gâdea, la Antena 3, am încercat să acreditez ideea unei garanţii din partea opoziţiei. Pe vremea unei corupţii dezlănţuite, coordonată din chiar instituţiile statului şi din vârful piramidei de putere, românii nu-şi pot permite să susţină necondiţionat un transfer de putere către o altă forţă politică. Înainte de a credita o nouă grupare, indiferent care este aceasta, este necesară o anume garanţie care să asigure stoparea derapajelor de astăzi. În fond, după 1990, de fiecare dată electoratul a mizat pe schimbare, cu convingerea că abuzurile puterii nu se vor repeta şi la urmaşii acesteia. Aproape de fiecare dată a fost mult mai rău! Poate că doar în perioada naivilor şi amatorilor ţărănişti corupţia să nu fi atins asemenea cote alarmante şi o asemenea degradare a prestaţiei din instituţiile statului. Săptămâna trecută, ipoteza mea s-a lovit de negaţia categorică a analistului Bogdan Teodorescu. De două ori în câteva minute, acesta a subliniat inutilitatea unor asemenea garanţii. Ba socotind înlăturarea actualei puteri drept scop esenţial al vieţii publice şi politice, Bogdan Teodorescu a acreditat ideea că încercarea de a obţine sau a construi un pachet de garanţii morale ne-ar putea pricopsi tot cu puterea pedelistă.

Subiectul merită mai multă atenţie decât două replici aruncate în fugă într-o emisiune de televiziune. Nu mă gândesc că Bogdan Teodorescu ar reprezenta şi interesele unor politicieni pe care îi consiliază şi nu-mi trece prin cap gândul că el ar respinge asemenea garanţii pentru a nu se bucura de fructele puterii atunci când opoziţia va câştiga. Departe de orice asemenea gând sau măcar ironie!

Ne aflăm în faza unui blocaj politic păgubos pentru economie, pentru percepţia României şi pentru calitatea vieţii politice. Puterea comite abuzuri scandaloase iar opoziţia mormăie sau îşi freacă palmele. O