Nu stiu de ce prin aceasta zona a Europei oamenii nu prea au constiinta istoriei. Nici nu stiu daca ni se trage de la ortodoxie. Cel mai probabil ca nu. Dupa ce am lipsit 1500 de ani din istorie, trezindu-ne apoi calcati de turci pentru alte trei secole, doar sabiile otomanilor par sa ne fi obligat sa supravietuim. Altfel, cine stie, poate ca nu ne-am fi nascut niciodata ca popor, iar aici s-ar fi intins Ungaria, Rusia si Serbia.

Ce visuri am avut noi, ca sa ne plangem astazi ca suntem prost condusi si reprezentati? Nu l-am votat noi, in majoritatea noastra, pe cel care ne-a promis ca ne scapa de comunisti, de corupti si ne reformeaza? Si ce daca ne-a pacalit si ne-a inselat intelegerea, oare nu stiam ca asta se va intampla? De unde am avut atatea resurse sa votam acelasi lucru de 20 de ani incontinuu? Nu am votat mereu liber, stiind prea bine ce alegem?

Marea problema pe care o avem este ca nu stim pe cine sa invinovatim pentru raul in care am ajuns sa ne scufundam, fara nicio sansa de a mai iesi la suprafata. Sa fie securistii care ne conduc? Trecutul lui devoalat al lui Felix, ramasitele disparute din trecutulul ascuns al lui Basescu, colaborarea lor vinovata, prezentul lui Crin Antonescu si pacatul faptuit cu Voiculescu sau imaturitatea lui Ponta?

Cand ne-au taiat toate dorintele de copii imaturi aruncati in libertate si democratie anarhica – autostrazi, masini si imobiliare – ne-am suparat pe ei. De cand stim ca niciun politician nu va mai putea sa ne redea iluzia bunastarii din 2005 – 2008, am devenit tot mai furiosi si suparati. Ne isterizam si ii judecam pe toti, la gramada. Uitam de noi insine. Si de faptul ca ei, guvernantii si politicienii, sunt emanatia a tot ce am avut noi mai bun. Sunt expresia visurilor si dorintelor noastre.

Nici nu mai conteaza ca nu au jucat corect – ne-au mintit, ca sa ne castige votul si apoi ne-au intors