Delta Dunării nu este doar un paradis natural, ci şi un infern al celor care deţin locuinţe pe pământuri asupra cărora nu au niciun drept de proprietate.
Chiar în inima Deltei, în comunele Maliuc, Crişan şi Pardina, renumite pentru pitorescul lor peisaj, câteva zeci de hectare de teren din domeniul public al statului sunt, în prezent, ocupate de construcţii aflate în proprietatea privată a sute de familii.
Deşi pare uluitor, de mai bine de douăzeci de ani, problema juridică a terenurilor statului de pe meleagurile tulcene a rămas nerezolvată de autorităţi şi continuă să dea bătăi de cap atât administraţiei, cât şi localnicilor.
* Cum s-a ajuns aici
Comunele Maliuc, Crişan şi Pardina au fost lovite de inundaţii în anii `70 şi `74.
Autorităţile de la acea vreme au decis strămutarea urgentă a sinistraţilor şi construcţia, ca areal de refugiu, a şase platforme de teren, îndiguite, în perimetrul administrativ al comunele calamitate şi în satele componente: Maliuc, Gorgova, Crişan, Mila 23 şi Pardina (două platforme).
După ce au fost construite pe terasamente mai înalte, cu lucrări hidrotehnice de apărare împotriva inundaţiilor, platformele statului au trecut în administrarea Oficiului de Gospodărire a Apelor Tulcea.
Din 1980, în baza deciziilor organelor administrative tulcene, amplasamentul platformelor a fost împărţit în loturi, iar parcelele au fost alocate localnicilor pentru construcţia de noi locuinţe.
Cum oamenii se aflau într-o situaţie disperată, operaţiunea a fost încununată de succes, foarte multe persoane fizice şi juridice ridicându-şi noi construcţii civile.
Oamenii nu aveau de unde să ştie că vor avea de suferit pentru că, la acea vreme, nu exista o legislaţie care să reglementeze dreptul de proprietate asupra terenului (platformele aparţinând statului).
După Revoluţie, platformele de teren -
