Acuzat deseori că este misogin, cinic ş.a.md., Neil LaBute nu este chiar genul de autor comod. Chiar dacă majoritatea pieselor sale sunt comedii. Dar, după cum spunea un critic american, nu prea ai vrea să întâlneşti vreunul din personajele sale într-un bar.

Parcă, în „XXL (Fat Pig)", cel puţin în varianta scenică de la Teatrul Act, se întrezăreşte o speranţă. Chiar dacă titlul original în engleză, „Fat Pig" sună ceva mai urât decât alte titluri ale lui LaBute. Poate ăsta e şi motivul pentru care realizatorii noului spectacol au ales să nu joace montarea sub traducerea exactă a titlului original, care ar fi sunat ceva de genul „Grasă ca un porc". Mai ales că această grasă (în interpretarea Ralucăi Vermeşan) e cel mai simpatic personaj din piesă.

Despre obezitate, sau mai exact despre cum este percepută o astfel de persoană în public, despre frica de reacţia celorlalţi este vorba în „XXL". Sunt sigur că mai toate femeile se vor recunoaşte mai mult sau mai puţin în personajul fetei grase. Chiar dacă au sau nu probleme de greutate, chiar dacă, de fapt, sunt foarte slabe. Presiunea societăţii, goana după „look-ul" perfect, după silueta model, aşa cum apare ea peste tot în media, uneori schimbă vieţi. (Dar au început să apară tot mai des fotografii cu modele „plinuţe". Chiar şi revista Elle a avut un număr special. Să nu vorbim şi de tot mai desele relatări despre suferinţele modelelor care au trebuit să îşi menţină silueta perfectă. )

Şi la fel de sigur sunt că majoritatea bărbaţilor se vor recunoaşte în personajul masculin, sau mai exact în laşitatea acestuia de a accepta în faţa altora că iubeşte o femeie care nu se înscrie în standardele cerute de ei (prieteni, colegi etc.) Şi nu vorbesc aici doar de felul în care ea arată.

Chiar dacă e departe de standardul 90-60-90, Helen spune că se simte foarte bine aşa cum e. Spr