Nud în combinezon alb
Cele 26 de lucrări etalate în expoziţia „Boierul Pallady în vizită la Muzeul Cotroceni", care vor fi urmate, de la sfârşitul acestei luni, de o altă serie, au făcut întâi o oprire la un alt palat, „Jean Mihail", din Craiova, care găzduieşte Muzeul de Artă din oraşul oltean, aflat acum în restaurare.
Boier a fost Pallady prin naştere, cu arbore genealogic urcând până la Vasile Lupu şi Şerban Cantacuzino, dar şi prin rafinamentul creaţiei sale, care scrie o pagină specială în artele plastice româneşti interbelice.
Selecţia de la Muzeul Cotroceni, chiar dacă redusă ca număr de opere, oferă o imagine relevantă a artei lui Pallady, cuprinzând lucrări din mai toate etapele sale de creaţie, de la cea pariziană, de la începutul secolului al XX-lea, cu peisajele cu lumină tamisată, ca „Podul Artelor" sau „Pod peste Sena", la subiectele care dau marca artei sale, interioarele cu nuduri şi naturile statice.
Vizitarea expoziţiei este un regal vizual. Eleganţa formelor, unitatea interioară a fiecărei lucrări în parte, traseul circular pe care îl urmează privirea condusă de umbrele aruncate de obiecte unele asupra celorlalte, limpezimea tonurilor şi mai ales egala măiestrie în desen şi culoare creează adevărate capodopere.
Natură statică
Format, ca pictor, la şcoala franceză a ultimului deceniu al veacului al XIX-lea, influenţat de Gustave Moreau şi apoi de Puvis de Chavannes, contemporan şi prieten cu Matisse, Georges Rouault şi Albert Marquet, Pallady îşi construieşte un stil personal în care aerul timpului şi eternele probleme ale artei se contopesc. Modernul devine clasic, clasicul devine modern. Conştient de valoarea sa, dublând intuiţia artistului cu rigoarea formaţiei sale iniţiale de inginer, pictorul spunea, de altfel, despre sine: „Nu sunt modern, sunt din toate timpurile".
Clasic este Pallady prin construcţi
