Am privit în oglinda timpului şi am rememorat trista zi de 13 martie a anului trecut, când, dis-de-dimineaţă, aveam să aflu că o persoană dragă inimii mele se stinsese. A trecut, iată, un an de când doamna Michaela Tonitza Iordache ne priveşte dintr-o stea...
Născută la 9 noiembrie 1942, la Bucureşti, într-o familie de boieri din Craiova, Michaela Tonitza a fost nepoata marelui pictor Nicolae Tonitza. A beneficiat de educaţie aleasă şi a fost primul bursier Herder din România, la recomandarea lui Tudor Arghezi. Michaela Tonitza şi-a început activitatea didactică în cadrul Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti, în anul 1967. Se afla în vacanţă pe litoral, când, prin intermediul maestrului George Banu avea să-şi întâlnească sufletul-pereche: Ştefan Iordache.
A fost dragoste la prima vedere. La rându-i, Ştefan Iordache, însoţit de George Banu, a fost nerăbdător să o cunoască. Iată ce mărturisea marele actor în volumul „Regele scamator” al Ludmilei Patlanjoglu: „Într-o zi, în băruleţul de la «Modern» am văzut o fată care bea citronadă. Şi-l întreb pe George Banu, că era şi el pe acolo, cine e domnişoara? «Mihaela Tonitza» – zice. «Drăguţă fată», zic. «Vrei s-o cunoşti?», zice. «Da», zic. şi aşa am cunoscut-o pe Mihaela, care era pe atunci asistentă la Institutul de Teatru. Am stat de vorbă, a doua zi ne-am văzut iar, ne-am sărutat. Părea să se-nfiripe ceva serios.
Şi cum auzisem că Mihaela era nepoata marelui Tonitza (de el ştiam chiar şi eu câte ceva), şi cum Mihaela era şi cu mama ei acolo, m-am simţit dator să mă arăt drept om cultivat. Aşa că vorbeam tot timpul numai despre pictură. (...)” S-au căsătorit în 1970. S-au iubit nespus, iar Michaela a fost ca o făclie a vieţii lui Ştefan Iordache, asigurându-i echilibrul marelui actor. „Era frumoasă, cu sufletul curat, deşteaptă, cu picioarele pe pământ, gos
