Din politică, de obicei, ies compromişi politicienii. Dl Lăzăroiu tocmai ne dovedeşte că pot ieşi şi consilierii.

Din când în când, nu în gând, ci pe micile ecrane şi în paginile ziarelor, dl Sebastian Lăzăroiu, fost sociolog şi director de institut de sondare a opiniei publice şi actual consilier prezidenţial, iese la bătaie cu nişte declaraţii stupefiante, de-ţi vine imediat în minte fie întrebarea din titlu, fie alta care se referă la faptul dacă nu cumva apropierea de primul bărbat al ţării dăunează grav IQ-ului. Parcă aşa constatase un deputat PDL de Iaşi, dl Nicu Păduraru. De obicei, domnul consilier amestecă judecăţile privind desfăşurările din câmpul politic, evoluţiile acestuia şi evaluarea unor personaje politice printre povestioare şi anecdote cu scufiţe roşii, lupi, capre cu trei iezi ş.a.m.d. Nu ştiu ce-şi imaginează preşedintele şi port parole-ul său că ar trebui să scrie în fişa postului de consilier, dar la alte curţi, nu doar ilustre, ci doar ceva mai răsărite scrie altceva - un consilier procedează ca atare, etimologic aş spune, deci consiliază, „îl sfătuieşte" pe cel care a apelat la serviciile sale. Şi, totuşi, nu cred că dl Lăzăroiu ar fi devenit brusc sărac cu duhul, nici că a înnebunit deodată. Cred, mai degrabă, că omul preşedintelui, fie din proprie iniţiativă, fie la solicitarea stăpânului dumisale, amestecă pur şi simplu nişte roluri, de pildă pe cel de consilier, tot mai estompat de altfel, cu cel de diversionist, de manipulator şi încă unul destul de grosolan, de o subtilitate cu totul precară, deşi ar fi trebuit să ştie că eficienţa unei manipulări depinde de rafinamentul investit în aceasta!

Şi, iată, la sfârşitul săptămânii, într-o vineri, că aşa scriu manualele de manipulare - urmează două zile fără mari evenimente previzibile şi presa va avea ce toca -, dl Lăzăroiu a ieşit cu „dumele" la atac! Socoteală teoretic bună, dar