Tocmai ce-am închis televizorul pe o emisiune absolut enervantă la un canal românesc de ştiri. Am rămas cu senzaţie de déjà vu. Ori de câte ori un dezastru natural loveşte undeva în lume, canalele de ştiri scot de la naftalină politicieni, experţi şi jurnalişti indignaţi, care încep să se acuze reciproc pentru lipsa de pregătire a Bucureştiului în faţa viitorului cutremur. Însă tot acest circ mediatic nu rezultă niciodată în măsuri concrete, voinţă politică sau orice altceva care să promoveze schimbarea.

Japonia domină acum ştirile TV. Anul trecut pe vremea asta urmăream cutremurul din Chile. Atunci ProTV a realizat un reportaj destul de bun despre cât de bine erau pregătiţi chilienii pentru astfel de situaţii. În Chile, cei care investesc într-o construcţie sunt pe deplin responsabili de integritatea sa structurală. În România tot felul de instituţii (nimeni, cu alte cuvinte) sunt responsabile de standardele de construcţie. Reportajul n-a avut însă niciun efect, în continuare standardele de construcţie în România sunt prea complicate şi oricum nimeni nu le aplică – nimeni nu poate să spună dacă ce s-a construit în ultimii 20 de ani va sta în picioare la următorul cutremur mare.

Românii sunt însă conştienţi de două lucruri: un cutremur devastator este aşteptat oricând în Bucureşti; iar autorităţile au dovedit deja de atâtea ori că nu au capacitatea să pregătească oraşul pentru a face faţă dezastrului. Autorităţile guvernamentale nu numai că nu reuşesc să consolideze clădirile cu risc mare, dar nici măcar nu sunt în stare să informeze populaţia despre felul în care oameni se pot pregăti pentru cutremur. Nu fac decât să se învinovăţească unii pe alţii, să deplângă legislaţia şi să aştepte ca furtuna mediatică să se liniştească.

Dacă ştii că dezastrul se apropie şi guvernul nu te poate ajuta, ce faci? Dacă vrei să scapi din amestecul tipic românesc de vi