Cu această întrebare sunt întâmpinaţi străinii care ajung, în aceste zile, în arhipelagul nipon. În ciuda tragediei, japonezii zâmbesc. La câteva ore după aterizare, Vlad Ilina şi Cătălin Căţoiu, singurii trimişi speciali ai unui ziar românesc în Japonia, au trăit ieri un seism la Tokyo.

EXCLUSIV Licean român care studiază în Japonia: „Se face economie la curent și apă. Nu se mai găsesc alimente”

Totul este calm la Tokyo, chiar şi atunci când este haos. Ceea ce mulţi cataloghează drept trăsătură de caracter este, de fapt, o artă deprinsă de a fi pregătit pentru ceea ce este mai rău fără a-ţi afişa neliniştile interioare. La recepţia hotelului, o japoneză ne întâmpină, zâmbindu-ne complice, cu întrebarea: „Aţi venit pentru cutremur, nu?". Japonezii zâmbesc însă numai atunci când se vorbeşte de cutremur. Despre tsunami evită să pomenească.

La muncă, pe bicicletă Foto: Agerpres

La doar o jumătate de oră după ce ne-am cazat, pe neaşteptate, ne-am şi confruntat cu cea mai puternică temere, apărută din momentul în care am aflat că eu sunt cazat la etajul 26. O replică a cutremurului de vinerea trecută. Senzaţia este greu de descris. Oboseala acumulată după aproape 26 de ore petrecute pe drum îţi adoarme simţurile. Primul indiciu că ceva nu este în regulă vine dinspre şifonier - umeraşele încep să se lovească unele de altele, spărgând liniştea din cameră. Începi să realizezi ce se întâmplă şi îţi priveşti picioarele, iar după felul în care „dansezi", e clar că e vorba de un cutremur. M-am lipit bine de perete şi instinctiv am privit în jos de la înălţimea etajului 26. Cutremurul care a avut o magnitudine de aproximativ 4 pe Richter nu m-a speriat decât pe mine. Jos, pe trotuar, toată lumea se poartă de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Pe stradă, doi din cinci trecători poartă măşti de protecţie. Toată lume