Japonia a fost lovită de un cutremur groaznic, sunt explozii la reactoarele centralei de la Fukushima, dar ce învăţăm noi de aici? Datorită unui mimetism al dezastrelor, specialiştii români translatează problemele din Japonia în spaţiul mioritic şi vorbesc de distanţa dintre Bucureşti şi Cernavodă, de proceduri, de consolidarea clădirilor cu bulină. La fel, după ultimul mare cutremur din Turcia, la modă era discuţia despre clădirile şubrede şi noi, ridicate sau lungite fără autorizaţie de construcţie.

În realitate, datorită frumosului specific al locului, cele mai eficiente măsuri anticutremur din Bucureşti sunt construcţia unor mari parcări pentru descongestionarea bulevardelor, desfiinţarea unor benzinării şi cumpărarea unor autospeciale. Consolidarea clădirilor e o glumă bună. La actualul ritm de lucru, cele 113 construcţii încadrate în clasa 1 de risc seismic vor fi rezolvate în vreo 150 de ani. Dacă asta se întâmplă cu clădiri care tremură când bate tare vântul, nu mai are rost să ne agităm în legătură cu celelalte. Mai periculoase decât clădirile sunt benzinăriile de cartier răspândite peste tot. Rezervoarele de GPL, trăiască gazul că e ieftin!, sunt aproape lipite de şcoli, blocuri şi grădiniţe. Nici industria lui Ceauşescu n-a murit de tot. 30 tone de amoniac, 100 tone de acid sulfuric şi clorhidric, 30 tone de clor, sute de tone de alcool au buletin de Bucureşti. În total, în Capitală există sute de Fukushime în miniatură, de diverse culori şi mirosuri. Asta este karma, în cazul unui cutremur, ce e de explodat va exploda, cui îi e scris să moară va muri. Dar problema nu vor fi morţii din prima oră de cutremur, ci miile de răniţi care vor muri cu zile. Teoretic, pe toţi îi salvează Inspectoratul de Stat pentru Situaţii de Urgenţă (ISU). Culmea ironiei, sediul Inspectoratului e tot într-o clădire cu risc seismic. Presupunem că salvatorilor nu le cad