S-a întâmplat să vă opriţi din drum privind cu admiraţie linia aristocratică a unui câine de luptă, aşezat cuminte, aşteptându-şi stăpânul? Aţi rămas cu privirea după un ghemotoc de puf alb ce se rostogolea plin de importanţă după stăpâna lui? V-aţi întrebat vreodată cum ar fi să aveţi un câine, un hamster, un papagal sau de ce nu, o broască ţestoasă acasă? Cotidianul Zi de zi v-a obişnuit deja cu o nouă rubrică dedicată iubitorilor de animale de companie. Azi vă prezentăm povestea căţeluşei Lilla, ce a trecut clandestin graniţa!
De departe părea pisică
Zilele trecute, mergând către casă am urmărit o pisică trecând strada regulamentar pe „zebră”, urmată de la oarecare distanţă de tânăra ce părea că îi este stăpână. Aşa a şi fost, doar că de aproape ceea ce părea a fi fost pisică, sub lumina neonului de pe colţul străzii s-a dovedit a fi cu totul altceva! Ghemotocul de păr strălucitor, dându-şi seama probabil că e confundat tocmai cu duşmanul său de clasă, a…lătrat! Pe un ton înalt, cu voce subţire, dar…a lătrat! Am oprit-o pe stăpâna lui, mirată că acea vietate minusculă poate fi un câine! „Este o căţeluşă, Yorkshire Terrier pitic, se numeşte Lilla, dar oricum aş apela –o ar veni la mine, important e să-mi audă vocea”, a răspuns cu amabilitate, ca orice iubitoare de animale de companie. Adevăraţilor stăpâni de animale le face mare plăcere să găsească interlocutori sau ascultători măcar, cărora să le povestească despre febleţea lor. În timp ce Lilla inspecta cu seriozitate toate urmele lăsate de alţi patrupezi, lătrând din când în când, vrând parcă să-şi anunţe stăpâna că deşi nu o vede se află prin zonă, am ascultat povestea Lillei.
„Ce să spun despre Lilla?”
Ce să spun despre Lilla, mă întreabă tânăra şi nu reuşesc să notez atâtea spune dintr-o suflare. „Lilla umblă liberă pe stradă, adică fără lesă. Locuieşte la bloc, undeva la etajul t
