După 23 de ani de muncă în producţia de mobilă, s-a angajat la Centrul Ocupaţional pentru Persoane cu Dizabilităţi-Sibiu şi este extrem de ataşată de munca şi tinerii cu care lucrează

Cu o voce caldă, extrem de sensibilă şi sinceră, Viorica Sopon este o persoană a cărei prezenţă te binedispune şi îţi înfrumuseţează ziua. Din anul 2007, lucrează cu tineri cu dizabilităţi din Sibiu şi vorbeşte întotdeauna cu pasiune despre activitatea sa.

Până a ajunge aici însă, tanti Viorica, aşa cum îi spun tinerii de la Centrul Ocupaţional pentru Persoane cu Dizabilităţi-Sibiu, a trecut prin mai multe meserii. A venit în Sibiu în anul 1976, datorită serviciului soţului său şi s-a angajat la o societate specializată în producţia de mobilier, unde a muncit mai bine de două decenii.

„Am lucrat în acest domeniu timp de 23 de ani şi pot să spun că a fost o perioadă foarte frumoasă. Colectivul a fost unul extrem de unit şi, chiar şi astăzi, deşi nu mai lucrăm împreună, ţinem legătura şi ne mai întâlnim, la diferite ocazii“, povesteşte aceasta.

Pasionată de munca sa

Pentru că nu s-a ferit niciodată de muncă, Viorica Sopon a încercat, după ce secţia la care lucra s-a închis, industra textilă şi a lucrat chiar şi ca paznic, la o firmă producătoare de material de construcţii. Din august 2007 însă, s-a angajat la Centrul de pe strada Mitropoliei şi spune că a realizat că acum face ceva ce îi place cu adevărat. Munceşte cu tineri cu dizabilită şi, chiar dacă munca sa nu este deloc uşoară, femeia spune că este extrem de ataşată de cei cu care lucrează şi asta o face să vină de fiecare dată, cu aceeaşi plăcere, la serviciu.

„Colegele pe care le-am găsit aici m-au ajutat să mă integrez extrem de repede şi am învăţat într-un timp scurt să dăruiesc afecţiunea mea tinerilor cu dizabilităţi, care au nevoie de ea. Lucrând cu ei, ajungi să realizezi că sunt persoane